România pitorească

Mihai BUZNEA

Să nu-mi spună careva, indiferent cine, că n-avem parte de cîte cel puțin un „grand show” în fiecare zi lăsată de la Cel de Sus. Chiar și în zilele de week-end cînd, nu-i așa, fiecare își dorește liniște, relaxare ori plimbare, sau distracție în familie ori aiurea. De-un exemplu, președintele nostru: după ce-a mai pus un lemn zdravăn și uscat pe focul ce mistuie armonia dintre cele două palate ale puterii, s-a dus pe pîrtiile încărcate de nea de la Predeal spre a se aerisi la „cîrma” unui snowmobil și a mai face o baie de mulțime la minus zero grade, pentru a mai încălzi atmosfera. Care relache, însă, nu prea i-a priit, fiindcă două brașovence înțepate, gureșe și insistente l-au luat în primire cu necazurile lor, cu toate că aceste necazuri l-au lăsat rece (dar nu și nemuritor) în vălmășagul de turiști dornici de distracție și de foto cu cel dintîi personaj al țării. Destul de departe de lumea dezlănțuită, dar nu și străin de cele ce se petreceau în ea. Ministrul de externe și-a anunțat demisia din cauză de proastă administrare (zice-se) a mandatului, cei doi muncitori arestați în Irak de aliații americani așteptau cu sufletul la gură să se întoarcă acasă, iar unui deputat pedist de Galați i-a zburat porumbelul din gură dîndu-ne marea veste, incredibila veste că România a reușit, sub guvernarea Coaliției D.A. (eu cred că N.U.) să atingă nivelul produsului intern brut din ultimul an de economie comunistă planificată. Trai pe vătrai de-acum, pentru toți românii, așa cum ne-am amăgit și în martie ’89, cînd fostul nostru președinte ne anunța, triumfător, că am scăpat de datoriile externe ale țării, dar care acum s-au făcut la loc, chiar cu un plus substanțial de creanțe, probabil pentru a ne demonstra superioritatea în gîndire: datoriile sînt un titlu de noblețe!

Dar astea nu se pun!
Fascinanta și pitoreasca Românie ni se înfățișează în ipostaze dintre cele mai nebănuite chiar și dincolo de imaginile (pre)fabricate de politicienii și guvernanții noștri. Unele, de-a dreptul horror. Patronii unui lanț de magazine alimentare din pitorescul oraș (fost minier) Borșa au găsit de cuviință că cea mai bună reclamă pentru noul lor bussines este a le umple măcar pentru o zi burțile goale concitadinilor hămesiți din cauză de disponibilizare și restructurare, adică celor care le vor umple, mai apoi, în compensație, buzunarele cu bani peșin. Așadar, găselnița lor cea isteață a fost să încarce cu camion cu sacoșe pline de bunătăți gastronomice pe care apoi să le arunce în capetele gloatei dezlănțuite și flămînde, ca niște daruri picate din cer. Ce-a fost acolo, mai bine să nu știm: țipete, îmbrînceli, bătăi, lacrimi, implorări, ceva mai ceva ca pe timpul foametei celei mari din anii de secetă cumplită ’46-’47. Priveliști degradante, cu senzație de umilință, au alimentat, astfel, și foamea avidă de interes mediatic a agențiilor internaționale de presă, care în ultimul timp avuseseră parte doar de circ politic, nu însă și de un festin de o asemenea delicatețe. Da, foamea cronică nu are principii, odată instalată dispar și rușine, și decență, și respect, înghițite de burțile hămesite. O pîine, o conservă, o bucată de salam ori o sticlă de ulei venite gratis, nu contează cum și de unde, devin promisiunea unui prînz și prelungirea agoniei dincolo de care se află speranța izbăvirii de suferință. Acum, această speranță vine pe patru roți de camion spre a arunca din înalturi darul de la Domnul patron, stăpînul absolut al flămînzilor. Ce păcat că se întîmplă atît de rar astfel de minuni!

Priveliștile și sentimentele nu se opresc, însă, aici. N-am mai fi noi! Cel cu coarne și copite își bagă coada în preselecția pentru Eurovision 2007, stîrnind acute cu melodia „Dracula my love”, iar de după culisele politicii răzbat zvonuri despre o iminentă mezalianță între PNL și PSD! Ultrașii fotbalului și fii ai forței brute s-au dat iar în stambă la un meci de handbal al vechilor rivali de moarte dinamoviști și steliști, făcînd victime inocente dintre copii, femei, bătrîni, sub imboldul instinctelor lor primare și al atracției spre violență. în alt colț de patrie, zeci de turiști blocați undeva, în Parîng, la zeci de metri înălțime, în telescaunele încremenite în frig și în vîntul tăios. O comunitate băcăuană de rromi lipsită de cea mai elementară trebuință – apa, dar și nevoiași care îngheață în case fiindcă s-au debranșat de la încălzirea comună, ajunși în imposibilitatea de a-și plăti datoriile.
Să fim, însă, optimiști. De pe Ceahlău, de pe Omul ori Godeanul, ca și din cazinourile de la Sinaia și Constanța, ori din palatele bucureștene ale clanului Becali, România pitorească arată superb, prosperă, strălucitoare și apetisantă, unică și inconfundabilă. D.A., să nu mai fim atît de cîrcotași cu darurile celeste și să rămînem cu picioarele pe pămînt. Fiindcă ce-i al nostru e pus de-o parte…i dezlănțuite și flămînde, ca niște daruri picate di

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!