Maxime și cugetări

… Atunci să te ții distracție!

Vasile PRUTEANU

Cetățeanul Lae Talpac l-a iubit mult pe Ceaușescu. A plîns cînd nenorociții ăștia l-au împușcat, așa cum făcuse și taică-su la moartea lui Stalin. Neam de neamul lui nu mai voia să trăiască într-o societate divizată în clase, cu o pătură intelectuală strecurată între muncitorime și țărănime. Cîțiva ani după sîngerosul eveniment de la Târgoviște, Lae s-a angajat zugrav. Făcea o echipă cu încă un tovarăș. Nici unul nu era din partea locului. O duceau binișor. Iarna, e drept, cam strîngeau cureaua, dar vara aveau de lucru berechet. Cîteodată n-aveau timp nici măcar de-o dușcă. Adicătelea, pentru treaba asta tot mai găseau ei vreme. în nopțile lungi, cînd se trezeau din mahmureală, citeau sfîrșiți de bucurie versuri dintr-o carte a lui Vadim Tudor. Și cum să nu le plesnească inima de plăcere cînd bardul zicea: „Avem un bărbat între noi, și lumină/ Ne luăm din lumina ochilor săi/ E blînd ca amurgul asfințind Bucovina/ Și aprig ca Oltul vuind printre văi…/ Astfel și-a urmat Ceaușescu destinul/ Cu-o dragoste vie în piept/ Astfel nu mai miră pe nimeni că astăzi/ E falnic stejar și cîrmaci înțelept”. Acum Ceaușescu nu mai este. Speranțele lui Lae s-au îndreptat toate spre Vadim. Numai el, săracul, o să-i bage în „pușcăria mafioților” pe toți tîlharii care oropsesc clasa muncitoare. Nu vedeți cît de tare s-au înmulțit hoții? Care mai de care umblă cu mașini bengoase, fac afaceri dracu’ știe cît de curate. Eu – zice Lae – am muncit cinstit toată viața ca să-mi iau un Audi A6. Credeți că e ușor să stai ziua întreagă și juma’ de noapte s-o faci pe valutistul? Cinci ani am stat în frig și-n arșiță pînă m-am reprofilat pe zugrăveală. Acum mă duc cu mașina unde sînt chemat. Am sculele și țoalele de lucru în portbagaj. N-ai zice că nu-s boier. Clientul cînd mă vede îmi zice „să trăiți”. Dintr-o ochire-l văd dacă-i fraier. Dacă e, îl „fățuiesc” de trei ori cît face lucrarea. Pentru că mie nu-mi plac fraierii. Pînă prin ’95 am umblat cu niște „arapi” cu alba-neagra. Mamă, ce mă mai distram cînd vedeam cum îi trag în țeapă pe fraieri! Unui țăran de pe lîngă Botoșani i-au luat toți banii de pe doi juncani vînduți la tîrg. Așa le trebuie, fir-ar ei al dracu’ de fraieri. Eu, ce-i drept, n-am tras în țeapă decît o singură dată pe unul căruia i-am pus la față o sută de dolari îndoiți și un teanc de hîrtii de ziar la mijloc, tăiate la fix. L-am ras de 900 de dolari pe căscat. Cu ce-am mai fraierit, cu ce-am mai cîștigat cinstit, mi-am încropit o căsuță cu opt camere, cu centrală și pardoseli de marmură neagră. De-acum m-am hotărît să intru în politică la dom’ Vadim. Ca să băgăm toți ticăloșiții în „pușcăria mafioților”, așa cum arată ea țesută de doamna Daniela Buruiană. Cu Băsescu la bașcă!
Miercuri, 14 februarie a.c., Lae a consumat o sticluță și jumătate de votcă Stalicinaia în așteptarea suspendării președintelui în Parlament. Isprăvise comenzile și mai avea puse deoparte alte două sticluțe. Așa că ce să mai aștepte. Le-a băut. A luat-o, cîntînd, spre casă, de, ca omul cu chef. A adormit buștean încă din pragul ușii. Cînd s-a trezit, televizoarele ziceau că președintele n-a fost suspendat, iar dom’ Vadim n-a mai fluierat din țignal, cum i-ar fi plăcut lui Lae. De necaz, a urcat în mașinuța lui și a luat-o spre Iași. Pe drum a mai ras o sticluță, așa, de oftică. Se amețise bine. Un șofer i-a făcut semn cu farurile cum că ceva mai încolo e un control de poliție. Lae a tras pe dreapta, a coborît scaunele și s-a întins la somn. Cînd s-a trezit, deasupra capului sclipeau stelele. Și era răcoare. Chiar îi clănțăneau dinții. Asta fiindcă zăcea la marginea șoselei fără haine și fără încălțări. Numai în izmene. Mașinuța, ioc. I-au găsit-o polițiștii a doua zi lîngă gara din Roman. Doamne, fir-ar ei ai dracului de hoți, iote ce mi-au făcut, a zis Lae. Cu primul tren mă duc la București. Muncesc zi și noapte la zugrăvitul „pușcăriei mafioților”, să-i văd o dată după gratii. Numai de-ar ajunge dom’ Vadim președinte. Să-i împuște, dracului, pe stadion, pe toți. Absolut pe toți. Sau să-i tragă în țeapă cum făcea Vlad ăla al Munteniei. Să rămînă singur dom’ Vadim „falnic stejar și cîrmaci înțelept”, cum scrisese în poezia aia. Pentru că de furat, vedem că se fură în draci. Unii mai șmecheri nu mai fură ca înainte. Țin cont de condițiile actuale. Și eu să mă mulțumesc doar cu cîțiva fraieri înșelați la preț? Păi, cine fură azi un ou, e-un bou! Dacă ajunge dom’ Vadim președinte, o să fie țepe și pușcării pe toate dealurile. Atunci să te ții distracție!e treze

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!