Mihai BUZNEA

Prinși, fără voia lor, în interminabila gîlceavă politică, un autentic bîlci al deșertăciunilor cu promotori de la vîrfurile Puterii, românii primesc una după alta lovituri sub centură. Ultima îi va putea face groghi în numai cîteva clipe: locuințele din vechile blocuri. Apartamentele din „blocurile comuniste” nu mai prezintă nici un fel de siguranță în exploatare. Sînt vechi, uzate fizic și moral, și mai au niște calități: sînt insalubre și lipsite de confortul modern. Ele se pot prăbuși la cea dintîi mișcare telurică mai puternică, cu consecințe dramatice incalculabile pentru ocupanții lor.
Evaluările recente făcute de specialiștii în construcții nu sînt desprinse din scenarii apocaliptice sau sciens fiction. Realitatea imediată le confirmă. Garantate pentru 50 de ani, multe dintre blocurile ridicate cu zecile și sutele de mii în anii glorioși de dinainte și din timpul epopcii de aur și-au cam trăit traiul și și-au cam mîncat mălaiul. Pentru reabilitarea lor completă ar fi necesare investiții exorbitante pentru fiecare unitate locativă, bani pe care Guvernul nu îi are, iar proprietarii cu atît mai puțin. Programele promovate de guvernanții ce s-au tot succedat la putere au fost, sînt sublime, dar le lipsește aproape cu desăvîrșire consistența. Consolidarea locațiilor afectate de cutremurele din martie 1977, cele din 1986 și 1990 – clădiri proiectate să reziste unor mișcări seismice de pînă la 7 grade pe scara Richter, e doar o dorință lipsită de voință, dar și de putință decizională. Reabilitarea termică – proiect pe care se bate aceeași monedă calpă, suferă de aceeași cronicitate, fapt ce demonstrează odată în plus că doar bunele intenții nu pot pava drumurile. Toți cei cu putere de decizie oftează, ridică din umeri și privesc întrebător: cu ce?!

Bacăul nu este, la rîndul lui, lipsit de perspectiva sumbră a unui seism social, chiar dacă acesta nu va fi unul brusc și total, fapt ce-i va putea prelungi efectele și agonia. Numărul apartamentelor din blocurile de locuințe pentru care se apropie termenele scadente de garanție este de circa 17.000. Situația este valabilă pentru toate orașele băcăuane, dar și pentru așezările rurale în care s-au construit astfel de locuințe destinate cu precădere specialiștilor. Municipiul reședință de județ este în top – cu 5.400 de apartamente, Oneștiul – cu 8.000, Moineștiul – cu 1.000, Comăneștiul – cu 600, Tg. Ocna – cu 200, Buhușiul – cu 270, acestea fiind situate în blocuri construite înainte de 1970 și care intră, deci, sub incidența vechimii și a termenului de exploatare.
Ajunși la acest moment, constatăm încă odată că „marea împroprietărire iliesciană” din iarna anului 1990 prin faimosul Decret-Lege nr. 61/90 privind vînzarea locuințelor proprietate de stat către chiriași nu a fost altceva decît o mare cacealma: noii guvernanți ne-au împins în brațe un balast ce apăsa din greu pe umerii statului, care astfel a scăpat de obligațiile ce decurgeau din calitatea de proprietar a acestuia și de pe urma căruia a încasat sume colosale din vînzări, bani despre care nu prea se știe spre ce destinații au apucat.
Criza acută de locuințe, în continuă amplificare, nu se rezolvă cu paleativele pe care le scot la înaintare actualii ocupanți ai fotoliilor puterii, nici cu investițiile private și nici cu proiectele grandioase ale unor potențiali investitori autohtoni și străini ce și-au propus să ridice mari ansambluri de locuințe. Singura soluție pe termen mediu și lung rămîn tot vechile și mult-încercatele noastre blocuri cu tentativele de resuscitare și cosmetizare. Se prefigurează, însă, și o altă perspectivă: reîntoarcerea la bordeie Cele care, cîndva, au fost fața și atracția romantică a eternei și fascinantei Românii și la care bășicile de porc din ferestre și godinul de tuci ar putea fi luate de geamurile-termopan și centralele termice.roiectele grandioase ale unor potențiali investitori autohtoni și străi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!