Călător la antipozi

Educația pentru mediu

Valeriu TRAIAN

Pentru românul care calcă pe pămînturi străine, aproape orice vede și observă pe la alții poate stîrni uimire și surpriză. Astăzi mi-am propus să vă vorbesc despre protecția mediului în Canada, preocupări care capătă, uneori, forme absurde. Cel puțin pentru mine, ca român, să nu spun ca european. Să vedem cîteva amănunte, spre edificare. Ceea ce noi știm că se depune pe partea de nord a copacilor, aici vezi pe toate părțile arborilor, astfel încît nu mai este valabilă pentru noi regula orientării după punctele cardinale. Toată vegetația pădurii canadiene este acoperită de o scamă parazită, cam așa cum arată promoroaca într-o zi de iarnă. Dacă te apuci s-o aduni o poți face caier, precum lîna sau cînepa bune de tors. Numai că nu ai voie să o cureți. Pădurea trebuie să rămînă așa cum o decorează natura. Copacii răpuși de furtuni acolo rămîn, ba uneori și cei tăiați cu ferăstrăul mecanic. Pe traseele turistice te împiedici la tot pasul de ei. Treci poteci, faci curse cu obstacole. Nu-i voie de mișcat nimic din loc. Acolo putrezesc. Nu-i de mirare că din cîte un trunchi căzut și putrezit crește cîte un nou copac ce se înalță semeț, la concurență cu cei ale căror rădăcini sînt înfipte în stratul părelnic de pămînt, pentru că cei mai mulți cresc chiar din stînca de granit, de bazalt, de calcar sau din alte roci dure.
Dar muntele și pădurea mai au și alte legi. Nu poți rupe un ram fără să te pască o amendă usturătoare. Ca și în orașe, și pe munte delațiunea funcționează perfect. Este încurajată, aș spune că este inoculată prin educație. Ai parcat neregulamentar, să zicem jumătate pe trotuar. Se găsesc destui cei care trimet un e-mail, cu foto, la Poliție și astfel te prinde și te amendează, ori îți ridică autoturismul și apoi ai de alergat și de cheltuit, nu glumă! în pădure, dacă tai un toiag cu care să te ajuți la urcuș, se găsește un binevoitor posesor de telefon celular care să dea un semnal de alarmă. Cînd ajungi la destinație ți se arată și fotografia, nu de alta, ci ca să nu susții că te-au confundat cu altcineva. Să vă mai spun că nu ai voie să folosești un vreasc, o uscătură pentru foc? Ei bine, nu! Sînt locuri de campare unde se află vetre special amenajate pentru foc. Dar nu faci foc decît cu lemne cumpărate de la benzinării! Am fost într-o tabără de elevi, încheiată – ca și la noi – cu un moment festiv și cu un foc de tabără. Costul lemnelor era trecut în tariful defalcat la cent pentru fiecare participant. în momentul potrivit, un om al locului venea și aducea cu camioneta lemnele pentru focul de adio; nici o surcică în plus decît ceea ce fusese facturat!
în schimb, animalele și păsările naturii trăiesc în voia cea bună și în deplină armonie cu omul. Animalele mici, coioții de exemplu, ies și la drum; unii pier în accidente auto, dar nimeni nu are voie să-i agreseze în vreun fel. Animalele mari, ispita vînătorilor oriunde în altă parte, aici există doar în rezervații; ca și indienii – vechii stăpînitori ai locurilor, dar pe cale de dispariție. Pînă de curînd erau singurii cetățeni canadieni care aveau dreptul să vîneze și să pescuiască fără limite. Prin luna septembrie 2006 am văzut la televiziunea canadiană o manifestație de protest a indienilor din Vancouver-Downatawn tocmai pentru că li s-a luat acest drept ancestral. în schimb, guvernul liberal era confruntat cu critica opoziției, și nu numai, că a dat drepturi inacceptabile pentru restul populației minorităților sexuale!
Ce popoare de rațe și gîște sălbatice trăiesc pe apele Canadei, în devălmășie cu pescărușii! Dovada că nu se atinge nimeni de ele este faptul că se amestecă între oameni, mai sigure pe ele decît cele din curțile oamenilor de pe la noi! Dar este o regulă și aici, pe care n-o încalcă nici copiii: nu ai voie să le dai nimic de mîncare. Nici pe lac sau pe ocean, nici cînd vin pe plajă sau în spațiul rezervat turiștilor. Și această regulă are rațiunea ei: dacă omul hrănește viețuitoarele pădurii sau ale apelor, acestea n-ar mai asigura ecarisajul mediului. Schimbul din natură, circuitul biologic n-ar mai avea loc și s-ar produce dezechilibre. în societate e mai greu de stăpînit paraziții. în mediul urban, cu cît acesta e situat mai central și mai aglomerat, fenomenul este mai evident. Ce-i drept, n-am întîlnit copii cerșind. Dar bărbați și femei în floarea vîrstei, care-ar putea fi apți de muncă, întind mîna oripilînd puținii pietoni. De cele mai multe ori, aceștia nu capătă decît priviri dezaprobatoare. Deși nu este interzis să-i miluiești. Strada își reglează singură, pe cale naturală, acest tip de realții.
Revenind la pădure și vînat, aș vrea să mai spun că în Canada oricine poate deține o armă de vînătoare. Mai ales cei care au profesii silvice. Permis de vînătoare, însă, au extrem de puțini. L-am cunoscut pe Doru, un inginer silvic din Brașov, rezident de aproape zece ani în Canada. Omul, pasionat de profesia lui, s-a dus la Prinț George, la vreo opt sute de kilometri nord de Vancouver. Are armă, dar nu e vînător. Nici nu-l pasionează, nici nu poate obține permis de vînătoare, dar asta nu-l deranjează. âși vede de cercetările sale, după un masterat pregătea un doctorat. Cunoaște pădurea de pe mii de kilometri pătrați ca pe propriile buzunare, ca vegetație; fauna e un alt domeniu, pe care îl știe, dar de care nu-i preocupat. Și, cu toate acestea, presa canadiană dezvăluie zilnic masacrele pe care le fac braconierii în Extremul Nord, unde tot ce este animal cu blană este ucis fără cruțare. Autoritățile nu fac față distrugătorilor superdotați pentru vînat, prelucrat, livrat, încasat și, bineînțeles, evaziune fiscală. Această activitate nu e lipsită de rădăcini în istoria Canadei. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea a trăit un personaj – devenit, azi, o celebritate. Fluviul pe care venea cu șlepurile încărcate cu blănuri îi poartă numele: Freser River. în toate zonele orașului tentacular este cîte un bulevard important care îi poartă numele. Busturile marelui negustor tronează în toate parcurile, una dintre marile universități din Vancouver îi poartă numele – „Simon Freser University”. Ce a făcut respectivul personaj pentru a merita această onoare? A făcut negoț și, evident, avere cu blănurile rezultate în urma masacrării faunei nordului. Se spune că a fost explorator. Dar, indiscutabil, a explorat traseele pe care își aducea mărfurile din nord. Nu a practicat vînătoarea-braconaj, dar și-a atras toate foloasele de pe urma ei. De aceea, azi, autoritățile sînt atît de precaute cu eliberarea permiselor de vînătoare.nă și în deplină armonie cu omul. Animalele m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!