Antinomii… administrative

Eugen VERMAN

Aura a împlinit 14 ani și e tare fericită că trebuie să aibă buletin de identitate. De-acum e și ea cineva! De-acum nu se mai simte copil, a intrat, cum s-ar spune, în rîndul adolescenților. Iar pînă la majorat mai sînt doar patru ani… E elevă într-a șaptea la o școală din orașul reședință de județ. Orașul în care s-a născut și unde locuiește împreună cu părinții ei. E o elevă eminentă. Mai ales părinții și bunicii sînt mîndri de ea. Mîine dimineață mama va merge la Poliție, la biroul de buletine și pașapoarte și se va informa cum trebuie procedat pentru ca fata ei să obțină buletinul. Aici, însă, spre mirarea ei, mama nici nu poate, aproape, intra pe ușă, așa-i de mare înghesuiala. Află că trebuie să vii de la patru dimineața ca să ai, cît de cît, șansa de a ajunge la funcționarul de la ghișeu. A doua zi merg împreună, mama și fata, dar ajung pe la șapte dimineața și nu pot obține decît numărul 99. Lucrurile merg foarte greu, nervi peste nervi, oameni care ridică tonul pentru orice fleac, și așa se duc ceasurile și, cu tot cu număr, pleacă acasă dezamăgite, vor trebui să vină în altă zi, fiindcă programul s-a încheiat… După o altă zi, Aura face febră, a luat, probabil, vreun virus de la lumea aceea multă din spațiul acela atît de neîncăpător și întunecos! Mai trec vreo trei zile și merg din nou. De data asta, șansa le surîde. Dar a cam trecut timp de cînd a împlinit vîrsta pentru buletin și funcționara trece la „represalii”. Căutînd să tempereze aerul de „războinic” al acesteea, mama îi spune că au mai fost, că fata s-a și îmbolnăvit, dar cea de la serviciul respectiv n-o crede, ba chiar o face „mincinoasă”. În sfîrșit, lucrurile par să se calmeze și problema e rezolvată. Peste o săptămînă fata va trebui să meargă să-și primească buletinul.Totul pare să fie dat uitării.
Oare…?!
… Într-un alt colț de lume, în orașul canadian Brampton, Anna-Julia, verișoara Aurei, născută în Canada, trebuie să-și ia alt pașaport, pentru că cel vechi a expirat. Aici nu există buletin de identitate! Clădirea Biroului de pașapoarte e într-o mare piață comercială și administrativă. Merge cu mama ei. La intrare, un funcționar îmbrăcat în uniformă guvernamentală, sobru, dar binevoitor, le dă formularele și o notă cu ce trebuie să mai cuprindă dosarul. Adică: certificatul de naștere și fotografii. A doua zi, mama, împreună cu Anna-Julia, merg cu actele la aceeași adresă. E o sală mare, luminată și aerisită, cu 16 ghișee! La ghișeul de informații se prezintă actele și li se spune să aștepte. În sală sînt nu mai puțin de 85 de scaune! Înaintea lor mai veniseră circa zece oameni. După nici cinci minute sînt invitate la ghișeul 14. După alte patru minute pleacă acasă. E ora 11,30, ziua de joi 24 august 2006. Marți, 29 august, în jurul orei 10, curierul a sunat la ușă și a adus pașaportul Annei-Julia…
Două meridiane geografice. Două sisteme birocratice. Două moduri de viață. Două moduri de intercomunicare. Ce alte comentarii s-ar mai putea face?! La ghișeul de informații se prezintă actele și li se spune să aștepte. În sală sînt nu mai puțin de 85 de scaune! Înain

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!