Complexul „Anghel Saligny”

Un titlu neobișnuit, care generează discuții. Vă gîndiți cumva că ar putea fi vorba de un articol care acuză instituția în care învăț sau care ne acuză pe noi? Să descoperim împreună !
înainte de a deveni licean, acest cuvînt căpăta în mintea mea conotații diferite: filozofie de viață, psihologie umană, toate înlănțuite într-un lexem. Uneori mi se părea ceva grav, contagios, greu de vindecat. Nu m-am gîndit niciodată că aș putea deveni un complexat, dar viața mi-a oferit această experiență. Visul meu și al părinților era să devin elev al Colegiului Național „Ferdinand I”, o tradiție de familie care trebuia continuată cu orice preț. Orice altă variantă ieșea, pur și simplu, din discuție. însă lucrurile nu au stat chiar așa și iată-mă elev al Colegiului Tehnic „Anghel Saligny”. Eșecul, răutatea foștilor colegi și profesori, deziluzia părinților, toate astea m-au transformat peste noapte într-un individ complexat. Sufeream înainte de a cunoaște noul loc al devenirii mele spirituale, de „complexul Saligny”. Nu că acest colegiu nu ar fi bun, îmi spuneam, dar pe parcursul agoniei mele, orice alt liceu, în afara celui visat, devenise „tărîmul lui Hades”. Auzisem de multe ori că „dacă vrei să înveți cu adevărat o poți face oriunde” dar mintea mea refuza să accepte noua realitate. în aceste luni, descoperisem în mine profilul complet al complexatului: ochii care fixau pămîntul atunci cînd eram întrebat la ce liceu am intrat, refuzul de a mă întîlni cu foștii colegi, deveniți liceeni ai colegiului visat de mine, teama de a comunica. într-o bună zi, însă, mi-am spus că pot trece peste barierele unui fals complex și am decis să iau totul ca pe o aventură. Am început școala și am descoperit cu uimire în acest colegiu o echipă de nota 10. Am colegi minunați, profesori severi, punînd deseori, dar cu obiectivitate, note mici, dar și mari cînd ne străduim cu adevărat. âmi place atmosfera de aici, îmi plac toți acești oameni care încearcă să mă asculte și să mă înțeleagă. Acum pot să rîd, să mă distrez și în același timp să adaug în fiecare zi ceva de preț ființei mele dornice de cunoaștere, incapabilă să pună zăgaz curiozității mele intelectuale. Faptul că am rezultate, că mă implic zilnic în viața liceului, simțindu-i pulsul, sînt lucruri care-mi demonstrează că nu există decît un fals și un preconceput „complex Saligny”. Acum pot spune, cu mîndrie, fără a fixa pămîntul, că sînt elev al Colegiului Tehnic „Anghel Saligny”. (Matei CRĂCIUN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!