Să mori de rîs, nu alta!

Mihai BUZNEA

Halal de noi, că sîntem blagosloviți cu harul umorului! Rîdem de orice, chiar și pe la praznice și înmormîntări. Haz de necaz, după cum se spune. Dar, cîrcotași cum mai și sîntem, înainte chiar de a fi poeți, politicieni și pricepuți la toate, mai ales la fotbal, găsim cusururi la orice și ne-amuzăm din te-miri-ce. Calitate, sau defect? Umorul, cu sau fără motiv, ne ajută să trecem mai ușor puntea încercărilor și a suspinelor și nu ne lasă pradă disperării. Autentică ori prefabricată la comandă, veselia e cea care ne ține pe linia de plutire, deși sînt numeroase cazurile în care rețetele ei ne sînt aduse din import – de peste ocean sau de pe la noii noștri parteneri europeni. Păcală, Tândală și Haplea, adică cei care ne-au întreținut dintotdeauna spiritul, mai apoi Bulă, au fost însă dați la fund de autorii contemporani de scenete umoristice improvizate „la minut” și cu aplauze venite din culise, înregistrate pe bandă magnetică și cu actori care se amuză copios de propriile glume, mai să le dea lacrimile! Vorba aceea: gîdilă-mă ca să rîd! Pentru asta, e suficient să butonați preț de cîteva minute telecomanda televizorului și aveți umorul gata preparat.
Să mori de rîs, nu alta!

Politicienii noștri ne-au demonstrat, cu vîrf și-ndesat, în ultima vreme, cît de talentați sînt în materie de scheciuri, monologuri, pantomimă. Nu mai departe de alaltăieri, cînd vestitul cuplu al ecranului B&T s-a produs într-un spectacol-surpriză, un spectacol al grotescului infantil susținut în fața forțoșilor de la Administrație și Interne cu prilejul bilanțului anual. Prezidentul Băsescu și premierul Tăriceanu au reușit un adevărat tur de forță, primul – scărpinîndu-se după ureche, celălalat – punîndu-și picături în nas, și ignorîndu-se reciproc timp de peste două ceasuri, deși distanța dintre scaunele ocupate de ei nu era mai mare de un lat-două de palmă! Nu s-au văzut, vorba vine!, dar s-au auzit, că doar nu era să-și pună căști! Așa da, actori! Mai rari ca ei…
Să mori de rîs, nu alta!

în fața unor astfel de talente, chiar că-ți vine să aplauzi frenetic, la scenă deschisă (și nu din culise, pe bandă magnetică), nemaifiind necesare nici regie, nici recuzită electronică. De-atîta rîs, mai că te-apucă plînsul!…
După ce lideul PSD a făcut spume la gură pe motiv de referendum pentru votul uninominal, acum a cotit-o ca la Ploiești, spunînd că nu mai e cazul! Păi, să nu rîzi pînă simți că ți se ia aerul de o asemenea chestie?! Sau: ministresa Monica Macovei, care „a căzut” cu succes la moțiunea simplă de cenzură inițiată la Senat, le trimite bezele opozanților ei pe fondul cunoscutei melodii post-decembriste, adaptată la situație: „Eu de-aicea nici că plec,/ Nici că plec acasă…!”, adică – din Ministerul de Justiție. Așa, ca să le facă în ciudă. Păi, să nu te-apuce rîsul de o asemenea înscenare?!
Apoi, fostul deputat PSD Cristian Bivolaru, cel care a devalizat BANCOREX-ul cu peste 50 de milioane de dolari și le-a oferit partenerilor pîrnăiași un megaconcert de manele, este scos la aer și la lumină de către judecători cu mult înainte de a i se împlini sorocul. Sau: faimosul istoric american Treptow, condamnat la 7 ani pentru pedofilie, fentează legea numai pentru că a scris o carte „științifică” mai mare de patru sute de pagini! Și asta, în timp ce o amărîtă de țărancă muritoare de foame este condamnată la doi ani de închisoare, cu executare, doar pentru că a furat un sac de cartofi… Acu’, spuneți și dv.: să nu rîzi în hohote de coana Justiție?!

Că întreaga politichie românească de-acum și de mai dinainte de guvernarea D.A. e un fel de comedie b(l)ufă cu tentă de umor negru, nu cred că trebuie să o vă mai spun eu, sau altcineva. O ținem tot într-un spectacol de sunet, cu acuze și amenințări pe voci multiple, cu replici hazoase și expresii de gang. Ca la ușa cortului. Fățărnicia, minciuna, prefăcătoria, manierele de mahala fac o frumoasă carieră, sînt deliciile noastre, se produc ca într-un număr de circ în care Ceacanica saltimbancul își face publicul să se distreze pe seama măscărilor și a hazului său de prost gust. Și-acum, colac peste pupăză, prezidentul Vladimir Voronin, cu teoria sa revoluționară privind „de neamul moldovenilor” de pe malul drept al Prutului!
De-atîta rîs te-apucă mînia și durerea de stomac…
Dar spectacolul continuă. Sfîrșitul nu se întrevede. Important e că ne distrăm pe cinste. Vivat actorii! sînt numeroase cazurile în care rețetele ei ne sînt aduse din import – de peste ocean sau de pe la noii noștr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!