Unde îi bagi broaștei paiul cînd vrei să o umfli?

Ovidiu PAULIUC

Este clar că a venit vremea raportărilor. Vremea bilanțurilor preelectorale. Am făcut, am dres, vom face încă pe atît, mai ales ce nu am reușit să facem pînă acum. Doi de zero înmulțiți dau încă un zero. Cu siguranță, vă mai aduceți aminte de Epoca de Aur a raportărilor false. Raportarea a fost mereu tratată cu cea mai mare atenție, iar cine a scos-o în lume cosmetizată dipă cum erau vremurile, și-a păstrat scaunul călduț multă vreme. Și așa se făcea că, de la an la an, aveam din ce în ce mai mult grîu în hambare, tot mai mult cărbune ieșea din mațele pămîntului, tot mai mulți porci tropăiau prin jur și tot mai mult PIB apăsa pe creștetele noastre de cetățeni fericiți. Ba, la un moment dat, s-a raportat că producția de muștar crescuse cu 347%. Nu în ultimul rînd, e de amintit perioada cînd eliberatorii sovietici ne era model în toate, iar raportările de acolo erau într-o creștere mai ceva decît muștarul la noi. Mai exact, la est de Prut existau, pe vremea cînd Brașovul se numea Orașul Stalin, cele mai bogate recolte și cele mai mari vaci și boi, dar pînă și cele mai mari broaște, după cum era consemnat în manualele de istorie ale vremii.

Nu am scăpat de umflarea producțiilor la hectar, chestiune motivată acum de nevoia acută de bani europeni. Raportări false vin și din alte domenii de activitate, mai ales cele care susșinute din fonduri publice, pentru a acoperi deconturi umflate sau incompetența unor înțepeniți în funcții. Banul public este cel mai ușor de furat. Ce mai tot vorbim de jaful secolului, de o sută de miliarde de lei vechi, adică vreo trei milioane de euroi noi, numit „jaful secolului” și săvîrșit de numitul „prostul secolului”. într-o primă instanță, presupusul autor a primit 14 ani de închisoare. Bivolaru a fost acuzat de un prejudiciu de 50 de milioane de euroi, tot noi. A scăpat după trei ani ani, pentru comportament ireproșabil. Se poate raporta că justiția e pe poziție.

Raportările false ascund, de fapt, probleme cum ar fi corupția din procesul de acordare a unor lucrări publice și multe altele. Avem în sînge plăcerea de a ne gîdila șefii. Din alt punct vedere, raportările aiuristice sînt mijloc de menținere în aceeși formulă a unor sisteme ale puterii (a se citi căpușe pe trupul firesc firav al conducătorului), care manevrează cum ele prostimea exact cu ajutorul acestor raportări și rapoarte false despre realizări care nu există. Din vorbe se poate face orice. Ne place să inducem ideea că totul merge ori foarte
bine, ori foarte rău, după cum ne tună interesul. Concluzia poate fi că vina aparține broaștei sovietice, al cărei record de perfecțiune tindem să îl atingem unii dintre noi, pentru că așa spunea cîndva la telejurnal. în sînge plăcerea de a ne gîdi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!