Pro musica

COUNT BASIE și epoca swing

Radu CIOBANU

Count Basie s-a numărat printre cei mai importanți șefi de orchestră a epocii swing. Cu excepția unei scurte perioade la începutul anilor ’50, a condus un Big-Band din 1935 pînă la dispariția sa în 1984. Orchestra lui Basie era caracterizată de o delicată, plină de swing secție ritmică, pe care o conducea de la pian, producînd vii momente de ansamblu și spații generoase pentru soliști.
Născut în 1904, cu ambii părinți muzicieni, Basie a primit primele lecții de pian de la mama sa, Lillian. A studiat și cu pianiștii stilului stride, în special cu Fats Waller.
începuturile carierei profesioniste îl găsesc acompaniind interpreți de vodevil în Kansas City și în cinematografe unde rulau filme „mute”. Apoi s-a alăturat orchestrei Walter Page’s Blue Devils. La începutul anului 1929 intră în trupa condusă de Bennie Moten, a cărei conducere o va prelua în 1935, după moartea prematură a acestuia din urmă. Numele inițial sub care evoluau a fost The Barons of rhytm. în această formulă se regăseau mulți membri ai orchestri Bennie Moten, între care trebuie amintiți Walter Page (bass), Freddie Green (chitară), Joe Jones (tobe) și Lester Young (sax tenor). Cîntau la Reno Club în Kansas City și au început să fie difuzați la stațiile de radio locale. Șansa și cheia succesului s-a numit John Hammond – jurnalist și producător de discuri – care l-a introdus agenților și companiilor de discuri. Porecla legendară de „Count”, replică la „Duke” Ellington provine de la prezentarea făcută la radio de un crainic inspirat.
înregistrarea de debut o face la Decca Records în ianuarie 1937. Pendulează între Chicago și New York City, la cluburi faimoase, consolidîndu-și reputația. în același timp piesa „One o’clock jump” intră în topuri în septembrie 1937. Această melodie a devenit tema de rezistență a orchestrei și, mai tîrziu, a fost introdusă în Grammy Hall of Fame.
Seria succeselor continuă și turneele abundă, pînă la intrarea Statelor Unite în război, în decembrie 1941. în timp ce concerta pe Coasta de Vest, orchestra sa apare în 5 filme, distribuite pe parcursul cîtorva luni, în 1943: „Hit parade of 1943”, „Reveille with Beverly, stage door canteen”, „Top man”, „Crazy house”. De asemenea, abundă și piesele care cuceresc topurile.
Declinul popularității Big-Band-urilor l-a atins și pe Basie, care își dizolvă orchestra la sfîrșitul anilor ’40, conducînd apoi formații mai mici pentru o scurtă perioadă. în 1952 își reformează orchestra mare răspunzînd oportunităților de a face turnee. A traversat oceanul pentru un mare tur al Scandinaviei în 1954 și, de atunci, concertele internaționale au ocupat o bună parte a agendei sale.
O importantă achiziție a orchestrei sale, la sfîrșitul anului 1954, a fost vocalistul Joe Williams. Succesul obținut de albumul „Count Basie Swings – Joe Williams Sings” (apărut la Clef Records în 1955) cu single-ul „Every Day (I have the blues)” a reechilibrat financiar orchestra. Cîntecul a atins Top Five în clasamentele Rhythm & Blues și a fost introdus, de asemenea, în Grammy Hall of Fame. (Va urma). Day (I have the blues)” a reechilibrat financiar orchestra. Cîntecul a atins Top Fi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!