Jurnalul unui outsider

Partidul pensionarilor

Ioan NEACȘU

De cîteva luni bune domnii Petre Roman și Max Bănuș încearcă să convingă milioanele de pensionari, sau cel puțin pe cei care-i ascultă, să se înscrie într-un partid al pensionarilor, care să aibă un grup parlamentar „mai mare ca al UDMR-ului”, grup parlamentar capabil să introducă legi favorabile oamenilor retrași din viața activă. O asemenea prostie nu este egalată decît de partidul automobiliștilor, sau de cel al sindicaliștilor. O asemenea idee poate să apară doar din calculul oportunist al domnilor mai sus-citați, potrivit căruia astfel ar putea ajunge în parlament. Un partid nu este, sau cel puțin nu ar trebui să fie o adunătură de indivizi care au niște „interese” opuse celorlalți, cu care „luptă”, ci o formațiune politică animată de principii și idealuri comune, cu o concepție doctrinară care propune alegătorilor un proiect comun capabil să ducă la o cît mai eficientă organizare a producerii de bogăție și la o cît mai echitabilă împărțire a ei. Pensionarii sînt și ei foarte diferiți, așa cum sînt și oamenii activi, fie că-s automobiliști, fie că-s membri de sindicat: unii au principii liberale, alții au crezut toată viața în socialism, alții sînt democrat-creștini, nu-i poți aduna în aceeași oală decît din interese oportuniste, cum am mai spus. Pensionarii nu trebuie nici apărați, nici compătimiți, nici ajutați, dar nici exploatați politic. Partidele ar trebui să-și organizeze comisii, departamente, senate în care membrii ajunși la vîrsta înțelepciunii să activeze conform principiilor pe care le-au servit o viață, dar asta-i altceva!
Problema pensionarilor a ajuns în centrul interesului nu datorită emisiunii de televiziune la care m-am referit, ci datorită trecerii prin parlament a modificărilor la legea pensiilor, care a produs reacția aducătoare de dihonie a celui al cărui nume este pentru mine tabu. Creșterea punctului de pensie la nivelul de 45% din salariul mediu pe economie cică nu ar fi „sustenabilă”(sic!). Discuția este pur demagogică din mai multe motive. Unul ar fi acela că în actuala lege a pensiilor s-a prevăzut inițial ca punctul de pensie să fie „minim” 45% din salariul mediu. La discuția din parlament, actualii susținători ai modificării legii au înlocuit cuvîntul „minim” cu „maxim”, iar acum cred că fac mare lucru dacă cer să se ajungă la nivelul de la care ar fi trebuit să se plece! În fond, o regulă este o regulă și ea este bună, sau rea, dacă este aplicată corect. Economia susține nivelul propus în măsura în care „merge”. Dacă scade salariul mediu, scade proporțional și valoarea punctului de pensie; 45% din salariul mediu poate însemna și mai puțin, nu doar obligatoriu mai mult!
A mări doar pensiile mici este iar inechitabil. Sînt oameni care în toată viața au muncit doar cîțiva ani, iar acum ei trebuie să fie ocrotiți social, cu ajutoare care nu se calculează după punctul de pensie, dar noi vorbim aici de pensionarii care au dreptul la o pensie echitabilă, potrivită cu toată contribuția lor la sporirea bogăției naționale. Echitabil nu înseamnă „egal”, ci înseamnă „drept”. Nu-i drept ca un muncitor necalificat să aibă aceeași pensie ca un academician, dar este echitabil ca amîndoi să aibă punctul de pensie calculat la nivelul celor 45 de procente din salariul mediu. Marea nedreptate este aceea prin care parlamentarii, magistrații, pensionarii din serviciile secrete, armată, poliție etc. au pensii care merg pînă la 80% din salariul lor actual. Sigur că pensiile trebuie să fie diferențiate după contribuția adusă de fiecare de-a lungul existenței sale active; sigur că unul a adunat un punct, altul două, altul zece, dar a stabili criterii diferite pentru categorii sociale diferite este culmea inechității. Poate doar cererea celor de la GDS de a nu avea pensii enorme foștii activiști și securiști ar trebui luată în seamă, dar și aici nu ar trebui introduse criterii arbitrare, cum propun distinșii noștri „intelectuali”, ci tot punctul de pensie ar trebui aplicat, doar că acesta să li se calculeze, pentru perioada în care au fost salarizați de partidul comunist, la nivelul salariului minim din anii respectivi, ținîndu-se cont de faptul că ei nu numai că nu au contribuit, ca activiști sau securiști, la creșterea bogăției naționale, dar au făcut mai mult rău în posturile în care au „activat”.
Problema calculării echitabile a pensiilor seamănă cu problema salariilor bugetarilor. Și acolo, dacă punctul se consideră a fi salariul mediu pe economie, atunci grila poate fi stabilită fără discriminări, de la omul de serviciu din primărie pînă la șeful statului, iar salariile cresc sau descresc în funcție de salariul mediu. Văd că mulți se revoltă cînd aud că la Cotrceni a fost promulgată fără probleme legea creșterii salariilor demnitarilor, în timp ce legea creșterii pensiilor (care este, de fapt, o lege de corectare a valorii punctului de pensie!) rămîne să mai fie „studiată”. Mie nu mi se pare mare un salariu de nici trei mii de euro pentru cei patru-cinci oameni din fruntea statului, sau de două mii – cît are un ministru, ori un parlamentar, ba chiar este ridicol de mic dacă-l raportăm la salarile din restul Europei. În același timp, mi se pare absurd ca un procuror să primească un salariu mai mare decît președintele țării, cum spunea domnul ministru al justiției zilele trecute, mai ales dacă vedem că nici nu face nimic de banii aceștia. Dacă legea armonizării salariilor bugetarilor, promisă de guvern încă pentru aprilie anul trecut, ar fi elaborată și s-ar interzice baze diferite de calcul pentru armată, magistratură etc., singurul criteriu fiind punctul stabilit prin lege și a cărui valoare este dată de salariul mediu, atunci am putea zice că salariile, la fel ca pensiile, sînt stabilite echitabil. Bogăția națională nu-i mai mare decît este: nu putem avea pretenția ca pensiile, sau salariile bugetarilor, să fie egale cu ale nemților, să zicem, dar trebuie să le cerem celor care fac legile, mulți dintre ei pensionari sau pensionabili, să distribuie cît mai drept sărăcia…ualii susținători ai modificării legii au înlocuit cuvîntul „minim” cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!