Tableta de stimuloton

Culmea juisării

Elena BUFTEA

Aristotel scria: „Expresia «cel cult este un om» înseamnă că noțiunea cult este un accident al omului. Ar fi lipsită de adevăr afirmația care pretinde că noțiunea de om este identică cu cea de cult. Ea are un caracter accidental și nu universal”.
Astăzi, a fi naționalist înseamnă a fi un dușman „par excellence”. Dar a ține la națiunea ta este bine. Deci, binele a devenit un rău, „un fundamentalism irațional”. Și vesticii își iubesc țările lor, iar Statele Unite cultivă în exces sentimentul pro american, dar noi, țările din Est, trebuie să ne debarasăm de „naționalismul protofascist”.
Am pățit și noi ca Freud, care, pentru a combate nazismul, a încercat să demonstreze, printr-o inversiune masochistă, că Moise, fondatorul neamului evreu, a fost în realitate egiptean (vezi Moise și monoteismul). Deci, blocul capitalist a obținut victoria împotriva blocului comunist care punea accent pe termenul de națiune, care a devenit ulterior un fel de vampir. Dar Hegel spunea că momentul victoriei unei forțe politice înseamnă și momentul scindării ei. Noua ordine mondială nu e nici pe departe ideală. Țările din Est s-au precipitat să-și renege rămășițele trecutului pentru a fi admise în Uniunea Europeană și a se integra în capitalismul multinațional. Ne monitorizează să vadă dacă sîntem în stare să trecem de tranziție și noi nu sîntem, dar ne iartă ca pe fiul rătăcitor (că doar din pricina lor ne-am rătăcit). Dar nu toate țările lumii au acest destin fericit, acela de a fi admise. „Drojdia”, cum spunea Hegel, e un produs necesar al societății moderne. Ea este exclusă din circuitul închis al eficientului social. în acest sens se pot cita fundamentalismul islamic, revoltele din America de Sud etc. în Babilonul lumii moderne, neorasismul e un curent puternic, dar funcționează sub lozinca antirasismului. Așa se explică violența mascată a vesticilor față de „străini”. E un rău diabolic ascuns sub masca binelui.
în România, furia împotriva „rămășițelor trecutului” are un traseu curios. N-a găsit alt țap ispășitor decît pe Eminescu. O mulțime de intelectuali români, neputînd combate ideologia comunistă (ca parte constituantă) obțin o satisfacție perversă din a-l ponegri pe marele poet și filozof: un animator cutural stătea în fața statuii poetului de la Ateneu și întreba trecătorii dacă a fost înalt sau pitic; un altul a făcut o dezbatere despre corespondența poetului cu Veronica Micle avînd ca partener pe Sanda Ladoși și oprindu-se asupra apelativului „puișorule”, un critic literar de la ProTV l-a făcut chiar reprezentant retrograd al moșierimii române care a criticat nu știu ce geniu literar, macedonean sau armean, fost director al Băncii Naționale, iar cel mai mare scriitor actual, maestrul Cărtărescu, descrie într-un fel de jurnal nebunia lui Eminescu ca un medic legist, juisînd la detaliul macabru conform căruia creierul poetului, uitat pe o fereastră, a fost mîncat de o pisică.cle avînd ca partener pe Sanda Ladoși și oprindu-se asupra apelativului „puișorule”, un

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!