Taifas cu Zeița Justiției

Legi scrise, nescrise, pro(st)scrise…

Calistrat COSTIN

* „Legea e prietenul celui slab!” – rar mi-a fost dat să citesc „sentință” mai penibilă decît această „scăpare” a unui stimabil autor care, între altele, a comis o piesă intitulată „Hoții”! Legea , dragă confrate, e „prietenul” (la cataramă!) al celui „tare” (mare și tare!) care nu cunoaște îndurare. Uite, de asta nu-s recomandabili artiștii, filozofii, în fine, intelectualii de rasă în posturi de conducere, acolo unde se împarte dreptatea, că dumnealor, „elita”, ar fi în stare să instaureze domnia adevărului în lume, iar legile ar deveni inutile și inoperante, și juriștii, justițiarii, nu-i așa, ar șoma și, ferească sfîntul, ar muri de foame!…

* O altă gogoriță vine de la unul de la Râm, neam de-al nostru. Cică: „Toți suntem sclavii legilor, ca să putem trăi liberi!” Cam pricepem noi unde bate strămoșul nostru, dar în practică lucrurile stau altfel. Ia să deschidem cartea „Luceafărului” și să vedem ce scrie acolo: „Cei tari se îngrădiră/ Cu averea și mărirea în cercul lor de legi;/ Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră” și „Ei, îngrădiți de lege, plăcerilor se lasă” și „De lege n-au nevoie – virtutea e ușoară cînd ai ce-ți trebuiește…/ Iar legi sînt pentru voi” – așa că, dragi „sclavi ai legilor”, e cazul să vă dorim libertate ușoară!

* Să notăm că de legile „scrise” (coduri, drepturi, corpusuri) are cine să se ocupe, o întreagă armată de avocăței, judecătorei, procurorași, tribunale, curți supreme, fel de fel de instanțe, toate și toți luptători, deh, pentru adevăr și justiție. Că, de regulă, adevărul umblă cu capul spart, asta nu interesează pe ni…me…nea! Dar ce-i aceea „lege nescrisă”? Expresia vine de la vechii greci și se referă la „obiceiuri și principii care, deși nescrise, aveau putere de lege”! Că-n viața de zi cu zi cetățeanul calcă și legile scrise și pe cele nescrise, asta ține iarăși de blestematul criteriu al adevărului – „practica” (ce cuvînt!). Fapt e că „scrise” ori „nescrise” legile par „proscrise” să fie ignorate, sfidate, nerespectate de omenetul certat cu… lucrurile sfinte. N-o să ne apucăm noi aici de făcut „morală” și de sărit în „apărarea” legilor cîtă vreme există sumedenie de legiuiri și coduri „prost-scrise”, făcute cu picioarele ori din „interesul” și pentru „interesele” celor puternici, ajunși la putere adică! Lucrurile se cunosc, citiți presa ori dați drumul la TV-uri! Și-atunci „ce-i de făcut” ca omenirea cu „leaderii” ei să nu-și deie de tot în petece?! Dumnezeu știe!…

* Mulțimea legilor credeți că garantează cinstea unei societăți? Nicidecum! Cu cît sînt mai numeroase legile – îngaimă un chinez acu’ peste două mii de ani! – cu atît crește numărul hoților și al infractorilor! Oare de ce?!

* „Legile într-o țară se schimbă cu timpul” – a zis-o unul de-al lui Ulise. Rămîne de văzut cum se schimbă și în beneficiul cui!

* „Legile trebuie să aibă autoritate asupra oamenilor și nu oamenii asupra legilor”! Ei da, asta o fi fost în Atena, înainte de Cristos. La noi, astăzi, e tocmai pe dos!

* Am mai evocat o judecată de-a lui Tacitus: „Cu cît un stat este mai corupt, cu atît el se acoperă de legi fără de număr”. Să se fi gîndit „analistul” la o anume țărișoară, nu doar „eternă”, dar și fascinantă”?!

* „Procesul” cu legile…”prostscrise” e-n curs…

Helvetica-R ă citesc „sentință” mai penibilă decît această „scăpare” a unui stimabil autor care, între altele, a comis o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!