Ascensiuni duhovnicești

Sfîntul Profet Ilie

* Cheia care închide și deschide cerurile
* Apărător al monoteismului

pr.prof.dr. Constantin LEONTE

La 20 iulie din cursul anului bisericesc, în calendarul ortodox este trecut spre venerare Sf. Profet Ilie, a cărui personalitate a marcat cu multă putere și definitiv istoria biblică, atît pe cea veterotestamentară, cît și pe cea nontestamentară. Organ al Revelației, ca și al Proniei divine, Sfîntul Ilie este cel care, în tradiția rabinică, deține cheia cu care se închid și se deschid cerurile, aducînd ploaie sau secetă pe pămînt. Dar cea mai mare minune săvîrșită de Sf. Ilie a fost învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 21). în fapt, Dumnezeu și-a manifestat atributul atotputerniciei Sale, în calitate de creator al Universului, redîndu-i viața acelui fiu pentru a confirma și întări alegerea ca profet a Sfîntului Ilie în fața poporului ales îndemnat de regele Ahab să jertfească idolilor. Edificator într-o societate de ordin semitic, în care nesupunerea era pedepsită cu moartea, Sf. Ilie a avut curajul să-și impună alegerea și vocația sa divină în procesul de reconstrucție a monoteismului unui popor destul de agitat și frămîntat de probleme politice și religioase. Cum s-a adresat Sf. Ilie lui Ahab? „Nu eu sînt cel care aduce nenorocirea peste Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ți-ai părăsit poruncile Domnului și mergeți după Baali.” (III Regi 16, 18). Există în aceste cuvinte un îndemn puternic de păstrare a credinței adevărate, monoteiste.
în epoca patristică au fost alcătuite de către sfinții părinți în jur de trei mii de referințe referitoare la activitatea profetului din Carmel.
Iar sărbătoarea de la 20 iulie, prin lecturile biblice, evidențiază importanța personalității acestui adevărat „om a lui Dumnezeu” asemănător în multe privințe cu marele profet legiuitor Moise.
După cum au cugetat Sfinții părinți, prin Sf. Ilie ni s-a făcut cunoscută și anticipată âmpărășia lui Dumnezeu, omenirea reușind să se elibereze de pedeapsa morții, precum fiul văduvei din Sarepta, pregătindu-se pentru primirea Fiului lui Dumnezeu. „Cînd binecuvîntăm âmpărăția lui Dumnezeu, o cerem pe de o parte să vină la noi prin puterea lui Dumnezeu, iar pe de altă parte cerem să ne izbăvim de stricăciune, de descompunere, să ne eliberăm de moarte, să fim dezlegați de legăturile păcatului, moartea să nu se mai întindă asupra noastră, să nu ne mai stăpînească tirania răutății și a patimilor” (Părintele Stăniloaie).
Sfîntul Atanasie cel Mare (^373) a văzut în Sfîntul Ilie modelul pentru instituirea și dezvoltarea instituției monastice creștine. Sfîntul Grigorie Teologul i-a dedicat profetului Ilie două poeme în cadrul celor treizeci și opt de poeme dogmatice. Sfîntul Ioan Gură de Aur (354-407), bazîndu-se pe textul de la evrei, cap. 11, vers. 37-38, a apreciat alegerea divină a profetului Ilie și misiunea lui, comparativ cu toți ceilalți aleși ai lui Dumnezeu: „Toată lumea aceasta, spune Pavel (Apostolul), întreaga lume locuită nu valorează cît acești oameni, printre care marele Ilie, care de dragul lui Dumnezeu au fost strîmtorați, au îndurat toate relele, au pribegit în pustiu, au trăit în peșteri de teama persecuțiilor și pentru a-l afla pe Dumnezeu”. (Va urma).

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!