PUR ȘI SIMPLU

Inflație de suverani

• despre rege și… regi

Traian VALERIU

Cuvînt marțial, impunător prin însăși sonoritatea celor două silabe: re – ge. Dar ce realitate evocă! Nu-i așa că (îngăduiți-mi cacofonia) cuvîntul, cum ne învață lingvistica, îmbracă forma sonoră și grafică a realității materiale din mediul înconjurător?
Este știut că expresia rege vine din străvechime. Este folosit în Vechiul Testament! Regele Sodomei, în Noul Testament: însuși Iisus este recunoscut ca rege al Iudeilor.
Vechile formațiuni statale, hitiții, persanii, grecii, dacii, incașii, aztecii ș.a., își aveau regii lor. Romanii au trecut prin această formă de guvernămînt. Pentru aceeași realitate politico-administrativă s-au folosit denumiri diferite: vechii egipteni le ziceau faraon; persanii moderni – șah; turcii – sultan ș.a.m.d.
Regii europeni au o istorie îndelungată, nu ne propunem să o evocăm. E un domeniu de strictă specialitate și nu ne permitem nicicum intruziunea. S-avem rezon!
Mai curînd medieval decît modern; mai curînd feudal decît burghez, capitalist, regele – în prima accepțiune a cuvîntului – este conducătorul absolut, suveran, mai puțin constituțional și mai mult ereditar. De unde sintagma rostită de un Ludovic: „statul sunt eu”. Regii erau adorați? „Regele soare”, dar și „Blestemați” (Maurice Druon); satirizați și contestați (la noi – Tr. Demetrescu, Al. Macedonski, T. Arghezi, Al. Vlahuță ș.a.).
România a fost regat din anul 1881 pînă în 1930, mai precis pînă în 1927 – la moartea lui Ferdinand I. între 1930 – 1940 a fost un regat-caricatură, responsabilitatea fiind a lui Carol al II-lea, iar din 1940 pînă în 1947 – un regat-marionetă (pot fi combătut, dar tema poate fi și dezvoltată cu argumentele documentelor). Pămîntul mănos al scumpei noastre patrii a produs un regat nou: regele Cioabă al rromilor are dinastie; un fel de rege al mangalului. Krupp n-a fost rege al oțelului, Prigoană – regele gunoierilor?! Și uite cum am ajuns și la devierea semantică a cuvîntului rege. în goana după senzațional, gazetarii au dat noi regi pe piață. îndeosebi în lumea sportului au curs sintagmele. Dar și în alte domenii. Leul – regele animalelor, sau al junglei; ursul – regele pădurilor; șoricelul – regele rozătoarelor; Maria Tănase – regina cîntecului românesc; Fotbalul – sportul-rege; Nadia – regina Carpaților, a bîrnei etc.; Hagi – regele fotbalului. Cel puțin în cazul Hagi se face atîta abuz, încît cred că și pentru el a devenit supărător. Ca antrenor: echipa regelui, metoda regelui, sclipirile regelui; dispoziția regelui se transmit echipei. Ajunși în acest punct, am dori ca Steaua să aibă geniul și eficiența „regelui Hagi”. Dar cu jocul încîlcit și steril din preajma careului advers, cu un Victoraș Iacob pe post de frînar, cu Neaga și Dică responsabili cu ratările, mare lucru nu va ieși.
Mult mai exact și cunoscător al proprietății cuvintelor a fost Mihai Eminescu, atunci cînd îl vede pe înaintașul, dar și contemporanul său Vasile Alecsandri – „Ș-acest rege-al poeziei”, sau cînd se referă la „Cugetările regine” ori la simbolul carpatin din Stema Moldovei – „zimbrul regal”.
în secolul nostru este evident că realitatea încorporată în cuvîntul rege este vetustă. Mai reprezintă ceva în literatură. Doar regele-victimă, Richard al III-lea – rege asasin, Henrich – rege despot, Carol cel Mare – rege cuceritor, Ferdinand – rege întregitor de țară ș.a. Să-i lăsăm să doarmă liniștiți în cartea de istorie sau în teatrul lui Shakespeare, iar noi să veghem cu mai atentă grijă la folosirea cuvîntului; nu de alta, dar să nu se supere într-o zi prințul Duda și să se lepede de toate titlurile civile și militare amenințîndu-ne că se va face antrenor de boulling! Helvetica-R și grafică a realității materiale din mediul înconjurător?
Este știut că expresia rege vine din st

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!