VALORI DE PATRIMONIU

„Calea străinătăților”

• Memoria documentelor (12)

prof. Ioan Tudor-TROTUȘANU

Așadar, valorile de patrimoniu au continuat să ia calea străinătăților și după decembrie ’89, fiind necesar să treacă o bună bucată de timp pentru ca fenomenul să poată fi stopat. Sigur că nimeni nu știe cu exactitate cîte obiecte de valoare – existente în afara muzeelor și a unor inventare oficiale – au ajuns deja în seifurile sau pe rafturile unor muzee și colecționari din străinătate, acestea fiind „procurate” de pe teritoriul României. Ecoul unor laude ajunse din cele țări pînă la noi par destul de convingătoare, după cum au aflat și unele organe de anchetă.
Un rol negativ în privința cazurilor la care ne referim l-au jucat, e cert, cei care au reușit să facă reclamă lumii așezărilor românești ca fiind un fel de „sate fără cîini”, stimulînd astfel intrarea și a unor jefuitori cu experiență din exterior (de parcă nu ne-ar fi ajuns hoții noștri!). Se afirmă, totuși exagerat, de către unii deloc bine intenționați, că s-ar fi trimes peste graniță, în ultimii 17 – 18 ani, cel puțin jumătate din valorile patrimoniului național!…
înmulțirea jefuitorilor e sigură, și aceasta din cauza mirajului îmbogățirii unora peste noapte, cum se spune, pe seama patrimoniului național, fără prea mare efort, în condițiile lipsei unei suficiente protecții mai ales în primii ani de după revoluție și ca urmare a deschiderii exagerate a granițelor. E adevărat, valorile deținute de statul român sînt apreciate în mod deosebit de către muzeele europene, dar și de cele din Statele Unite ale Americii sau din țări ale Asiei. Prin urmare, valorificarea obiectelor nu ar fi fost dificilă. Sumele oferite erau deosebit de stimulatoare. Așa s-a ajuns și la procedurile cu detectoare performante de metale prin fostele arealuri ale cetăților antice ale geto-dacilor și trimiterea peste granițele țării a unor piese de tezaur descoperite pe aceste locuri încărcate de istorie. Indiscutabil, în perioada la care ne referim au ajuns și multe obiecte valoroase, care au fost scoase din țară de aceste rețele de traficanți, care le-au predat la prețuri cu mult inferioare valorilor lor, unor muzee sau colecționari particulari. Depistarea acestor scurgeri de valori este destul de dificilă, iar cei implicați în „tîrgurile” deja stabilite nu au nici un fel de interes să coopereze cu cei care au fost jefuiți. România – statul care ne reprezintă prin instituții specializate, are obligația de a proteja patrimoniul național dar, deopotrivă, și de a recupera arhivele și tezaurele „rătăcite” în afară cu ajutorul traficanților.
O întrebare frămîntă, în ultimul timp, presa noastră, ca și pe oricare cetățean român care privește cu responsabilitate tot ce ține de condiția noastră națională: există, sau nu, speranțe justificate ca în cadrul Uniunii Europene să nu mai fie posibilă înstrăinarea de valori de patrimoniu?el de interes să coopere

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!