BANALUL COTIDIAN

Ne europenizăm!…

Violeta SAVU

Autotaxarea („compostarea, de către călători, a biletelor de călătorie în autovehicule” cf. DEX) – se vrea a fi o metodă modernă prin care s-a dorit evitarea plimbatului prin autobuz.
Pînă una alta, pentru început… Un tînăr cu cămașa albă urcă pe la ușa a doua, privește nedumerit și dezorientat. O doamnă ce ocupă locul care aparținuse pînă mai ieri taxatoarei îi spune că bilete poate găsi la șofer. Tînărul „se plimbă” prin autobuz pînă la șofer, apoi se întoarce la ușa a doua și își compostează biletul. O gospodină rubicondă se urcă de la Piața Mare, cu sacoșe greu încărcate cu de-ale gurii. Își ține biletul la vedere, se apropie de aparatul de compostat și ochii îi lucesc ca și cum s-ar întoarce în copilărie și ar repeta un joc îndrăgit. Introduce biletul în aparat: o dată, de două ori, pînă la de vreo cinci ori. Aparatul emite zgomotul lui specific atunci cînd este utilizat, ca și cum ar ciupi ușor din ceva. Un alt călător tînăr, care își sprijină umărul de aparatul modern, îi explică gospodinei noastre: „se validează prin ștampila care vi s-a imprimat pe bilet”. „Da?!!! Iar eu așteptam să-l perforeze! Dar e bine și așa!”… și rîde cu aceeași bunădispoziție. Urcă o tînără ce se vrea a fi sofisticată, îmbrăcată într-un costum gri, elegant. Nici ea nu știe încă de autotaxare, dar se „prinde” singură despre ce e vorba. Noi, ceilalți, cărora „distinsa” domnișoară ne evită privirile, ne „prindem” că ea a înțeles! Merge o stație, două, după care se așează cu discreție pe unul dintre scaunele libere, de la fereastră…
O primă zi de autotaxare. Noutatea i-a provocat pe călători să comunice și să se analizeze reciproc.
Dar la ce folosește pentru noi, călătorii, autotaxarea? Unul dintre avantaje ar fi că scăpăm de stresul banilor mărunți, pentru că fie vorba între noi, în autobuz nu erau valabile „monede” precum guma de mestecat sau caramelele. Cînd dădeai din mînă în mînă pentru bilet, nu o dată se întîmpla ca mărunțișul să fie împrăștiat pe jos. Cîte o taxatoare mai arțăgoasă din fire te apostrofa de la primul pas făcut pe scara autobuzului. Ce-i drept, doar puține dintre ele manifestau un astfel de comportament. De obicei, taxatoarele îți vorbeau politicos, dacă erai străin de oraș îți ofereau cu bunăvoință toate informațiile de care aveai nevoie pentru a ajunge într-un anumit loc. Dar vorba unui alt călător, un adolescent cu cercel în ureche, nostim și afabil: „ne europenizăm!” E bună autotaxarea?! E rea?! Unul dintre motivele pentru care s-a recurs la autotaxare a fost evitarea aglomerației. Atunci de ce aparatele de compostat se află, ambele, la ușa a doua?! Se ridică și întrebarea dacă va fi suficientă autotaxarea pentru a elimina aglomerația din autobuze, la orele de vîrf?! Mă tem că nu!
Călătorii vor învăța între timp, fie singuri, fie unii de la alții, să-și „composteze” biletele și fără a le „perfora”.ne „prindem” că ea

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!