Credința în Dumnezeu, la adolescenți

în ciuda presiunii vremurilor, în România există tineri a căror conștiință religioasă este vie. Fără a fi suferit îndoctrinări și „spălări de creier”, ca majoritatea celor formați și educați în perioada comunistă, adolescenții de azi își doresc o identitate spirituală cu care să se poate legitima în fața celor pentru care Dumnezeu este o simplă poveste. Aceasta deoarece, pentru ei, credința, Dumnezeu și sufletul uman sînt realități tot atît de evidente ca și existența umană în sine. Textul de mai jos este doar o mostră a unei eleve din clasa a IX-a.

De multe ori, indiferent de vîrstă și de greutățile prin care trec, majoritatea persoanelor ajung să mediteze la acest cuvînt „credința”. Explicația acestui fapt este destul de simplă: fiecare om, cînd are o problemă pe care nu crede că o va putea rezolva ajunge la cuvintele: „Doamne, ajută-mă!”, chiar dacă uneori nu își dă seam ce înseamnă cu adevărat ajutorul Domnului.
Pentru a primi acest ajutor este nevoie de multă credință, însuși cuvîntul însemnînd „a mărturisi” și „a înfăptui” ceea ce ne învață Biserica. Credința pe care un om o poate avea în spusele altei persoane este întărită prin demonstrarea acelui fapt; în schimb, credința în Dumnezeu are o putere ascunsă, o trăire aparte care se întipărește în suflet și care dă naștere la sentimente pe care uneori nu le înțelegem. Aceasta se manifestă încă de la primul pas important în viața fiecărui creștin, taina Sfîntului Botez, și este prezentă în fiecare pas important din viață.
De aceea, credința presupune și anumite îndatoriri: față de aproapele, de Dumnezeu și mai ales față de sine. Uneori, datoriile sînt neglijate. Cel mai simplu pretext, al lipsei timpului, a devenit o scuză ideală a oricărei problemă. Așa că cel mai simplu este uitarea acestor fapte, chiar dacă și în cele zece porunci prin „să-ți iubești aproapele” sîntem îndemnați la respectarea acestor datorii.
Ca orice adolescent, îmi pun și eu întrebări, poate mai mult decît ar trebui și poate asta mă îndeamnă într-un fel să mă gîndesc și la ce se află în spatele a ceea ce mă îngrijorează. De ce tinerii din ziua de azi se îndoiesc de existența lui Dumnezeu? De ce ne e așa de greu să acceptăm un lucru pe care mulți deja l-au acceptat? Tinerii, prin structura lor, resping valorile tradiționale tocmai pentru că le consideră depășite de starea de față a societății; așa că preferă să nu le recunoască și să nu le vadă tocmai adevăratele sensuri.
Adolescența este cea mai potrivită perioadă pentru a-ți definitiva caracterul, deoarece adolescentul – omul în devenire – are această putere de a alege ce este bun și ce este rău sau crede că este bun sau rău pentru el.
Fără credință devenim adulți degeaba, pentru că nu ne dăm seama ce este și cît înseamnă o vorbă bună, un cuvînt spus din inimă… Credința definește omul prin valorile pe care acesta le dobîndește, iar în perioada adolescenței are un rol esențial, pentru că ea va hotărî caracterul și deciziile viitoare. (Ana Maria DIACONU – Colegiul Național „Gh. Vrănceanu”) Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!