Deștepți cu diplomă

Mihai BUZNEA

Aflu, din mass-media, că în ultima vreme ne-am pricopsit cu vreo sută șasezeci de mii de doctori în științe. Diverse. Majoritatea sînt titluri obținute în economie, finanțe, mediu, drept, adică în domenii care nu te obligă „să ieși la rampă” cu susțineri savante sau rigori științifice stricte și comensurabile. Cu niscai citate și extrase, ori ceva comentarii pe varii subiecte, poți să stai în față și să le iei aerul celor bănuitori de sperjur ori de alte lucruri necurate. Impostura face carieră. Chiar dacă e destul de scumpă. Sau poate tocmai de aceea. Dai un ban, dar face! în condițiile în care deșteptăciunea cu diplomă se poate cumpăra de la tarabă, orice mediocritate ambițioasă apelează la contul bancar și oarece cunoștințe cu influență și chestiunea este tranșată.
Hemoragia de diplome este ținută, cum-necum, sub control în ce privește matematica, fizica, chimia, medicina, deși tentația imitării după arhicunoscutul model acad. prof. dr.doc. ing. Elena Ceaușescu, reputat om de știință și savant de renume mondial, încă mai face prozeliți.
Această închinare fără semnul crucii la atotputernica Mîndrie Ambițioasă face, așadar, tot mai mulți prozeliți. Fascinația diplomei cu înscrisul academic depășește limitele raționalului și se cantonează în ridicol. Ca și în abuz. De demnitate și/sau moralitate, pentru că la comiterea păcatului cu pricina sînt cel puțin doi parteneri care, fiecare deopotrivă, dă și primește ceea ce are/nu are. Cîtă dreptate avea Eminescu atunci cînd spunea: „Fiecăruia-i dată de natură măsura de minte, pe care a fost s-o aibă. Educația poate să dezvolte puterile minții existente, nu poate pune însă ceea ce nu-i”!
Dar, să revenim la oile (pardon – la doctorii) noastre. Ce anume le mînă pe ele către laurii unor demnități academice nemeritate? Foarte simplu: orgoliile, lipsa simțului măsurii, plăcerea de a epata, dorința de parvenitism cu orice preț. Ambiția de a poseda ceva ce le-a fost interzis prin ursită și înzestrare nativă. Prin forțarea anormalității. Ceea ce a fost de luat pînă acum s-a făcut: bani, averi, demnități calpe. Au mai rămas titlurile care să-i apropie de alte sfere. Diplomele universitare, cumpărate și nu dobîndite prin studiu, prin capacitate și efort propriu, și-au cam pierdut atracția. Au intrat în inflație. „S-a făcut plinul” – după cum s-ar exprima, în termeni elevați (?!), un oarece șofer, mecanic auto sau chelner. Din Bacău sau de aiurea. Iar moda se schimbă, ține pasul cu timpurile și cu mofturile. Instituția doctoratului prosperă. Tipografiile mai că nu pot ține pasul cu solicitările de tipărire a puzderiei de lucrări „științifice”. România le descoperă valoarea. Reprezintă notorietatea și viitorul. Dăm lecții occidentaliloir și riscăm să intrăm în guines book cu această performanță incredibilă: numărul de doctori la mia de locuitori!
Dincolo de surprindere, și poate de un anume soi de amuzament, păcatul mîndriei de sine ne face cu ochiul: căderea în ridicol, într-o prăpastie ale cărei adîncimi nici măcar nu le bănuim. Pe o astfel de diplomă se pot construi cariere universitare, dar și în economie, cultură, știință, administrație, justiție, afaceri. Fără fundament și rigoare științifică, acestea se vor prăbuși la prima adiere de demonstrare a performanței, riscînd ca respectivii „magiștri” să fie îngropați sub ele. Dar, pînă la urmă ar fi doar o experiență în plus, după multele de care am avut parte de la revoluție încoace.rmanței, riscînd ca respectivii „magiștri” să fie îngropați sub ele. Dar, pînă la urmă ar fi doar

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!