Ziua majoratului istoric

Mihai BUZNEA

Revoluție, sau loviluție? Aceasta-i întrebarea! Evenimentele din decembrie ’89, și mai ales cele petrecute în acea zi de vineri 22 „undrea” au fost spontane, sau desfășurarea lor conduce spre ideia unor scenarii minuțioase, cu mișcări de forțe riguros dirijate prin regii absconse și riguroase?! Iată întrebările care îi frămîntă pe români și acum, după optsprezece ani de la amplele mișcări de mase începute la Timișoara și, apoi, extinse în întreaga țară. Spontane sau dirijate, cu actori în prim-plan scoși la rampă de scenele de masă ori cu protagoniști ce-și învățaseră cu minuție rolurile și replicile, acțiunile tinerilor, îndeosebi, aveau să conducă la schimbarea unui regim pervers, străin spiritului poporului nostru, dar și a unei dictaturi odioase de un sfert de veac.
Revoluție sau lovitură de stat, destinele noastre aveau să se schimbe radical, intrînd pe un făgaș în consonanță cu tendințele epocii. Un regim politic sucomba, un altul îi lua locul. Vivat revoluția, ave democrația! Ne vor trebui cel puțin două decenii pentru a ne alinia tendințelor și nivelului european în ce privește reformarea și dezvoltarea politică, economică și socială, pentru ca beneficiile schimbării de sistem să fie asociate tuturor românilor – profețea, în acele zile de derută și cristalizări, Silviu Brucan – oracolul din Dămăroaia. Termenul este aproape să se împlinească, dar pînă la confirmarea prezicerilor sale mai aveam a parcurge multă cale. încă vreo două decenii.
Pentru mulți dintre noi, idealurile care ne-au însuflețit în acele zile încărcate de patos popular și de optimism descătușat încă au rămas la stadiul de deziderate. Adevăr, Dreptate, Armonie Socială. într-un climat politic fervent, loial și decent – iată ce s-a dorit, și s-a sperat, atunci. Pluripartidismul era soluția. A cărei virtute o clamau cu toții, dar pe care nu o garanta nimeni. Lupta pentru putere a anulat principii, a modificat conduite, a răsturnat valori, dînd naștere unei categorii de indivizi pe care nu o anticipase, probabil, nimeni: profitorii revoluției. Pe care și-au asumat-o și o revendică în continuare. Democrația în numele căreia s-a făcut și se mai face, încă, totul, nu și-a confirmat pe deplin conținutul și valorile, fiind asociată ca motivație pentru fapte și acțiuni ce intră în contradicții de multe ori flagrante cu normele morale ce o definesc. Dar noi îi rămînem fideli, credincioși pe mai departe spiritului entuziast ce ne-a animat în acel decembrie mohorît, dar zîmbitor printre tenebre.
Băcăuanii și-au avut, la rîndul lor, contribuția de sînge la primenirea vremurilor și clădirea viitorului. Patru tineri eroi își dorm somnul de veci în eternitatea gloriei lor înCimitirul Central al orașului, iar un al cincilea – la Ghimeș. Dovedind o uimitoare capacitate de adaptare la cursul evenimentelor, am știut să ne luăm partea de profit, cu plusurile și minusurile lui, din evenimentele care, iată, astăzi își serbează ziua majoratului istoric. Cu îmbogățiții și săracii noștri. Cu profitorii și păgubiții noștri. Cu politicieni care și-au însușit exercițiul puterii la fel ca toți ceilalți și pe care și-l asumă ca pe o sinecură veșnică. Adică, nici mai buni, dar nici mai răi decît partenerii lor de guvernare.
Revoluționarii de ieri, 22 decembrie 1989, din piața prefecturii băcăuane, marchează astăzi încă un moment al prefigurărilor de-atunci. Alături de concitadini. Fapt ce ne permite să exclamăm: ce timpuri, fraților!și minusurile lui, din evenimentele care, iată, astăzi își serbează ziua majoratul

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!