Nu stiu ce si cum a facut Ovidiu Balan de nu s-a amestecat in vacarmul acestui veac. Si-a urmarit cu perseverenta idealurile artistice, neabatindu-se nici o iota de la acestea.
Dincolo de restituirile inalt profesionale ale muzicii, de redarea sensibilitatii din miezul creatiilor asumate la pupitrul de dirijor, el si-a propus un scop nobil si generos: promovarea tinerelor talente. Cu un simt aflat dincolo de palpabil, i-a descoperit pe tinerii cu talent real, inca nedezvaluit, si i-a adus pe podiumul de concert.
Exista putini interpreti nascuti. Ceilalti sunt plamaditi din ambitie, orgoliu si doxa. Sunt si acestea de neinlocuit intr-un aparat simfonic. Ori, se stie, ca talentul il ai sau nu-l ai. E un har care nu se da pe cartela, nici la schimb, ca un troc insalubru, ci vine ca o confirmare a miracolului ce in mod virtual suntem si ar trebui sa ne nevoim a fi continuu.
Scriitorii spun ca 10 la suta e talent, iar 90 la suta munca. Au dreptate. Daca nu ai harul poti sa dai cite 10 rinduri de transpiratie pe zi si nu iese mare lucru. Aceste ginduri mi s-au impus ascultind concertul de joi, avind ca solisti doi tineri interpreti, adevarati performeri ai instrumentului lor: Ana Maria Cioroparu si Alexandru Catalin Chelaru.
Flautist cu calitati incontestabile, Ana Maria Ciroparu (n. 1984) a dat Concertului nr. 2 de Niccolo Paganini o expresie emotionanta, in care acrobatiile sonore ale Alegroului au probat tehnicitatea si spontaneitatea restitutiei, urmate de rasfatul unor suave armonii ce invesminteaza romanticul Allegro maestuoso si de avintatul Rondo de generoasa desfasurare dinamica.
Executia concertului a fost degajata, sincera cu mare dezinvoltura tehnica si cu un simt al ansamblului excelent pus in acord cu orchestra. Se simte lucrul cu conf. univ. Dorel Baicu, cu care solista sustine un masterat.
La rindul lui. Alexandru Catalin Chelaru (n. 1985) a valorificat cu maxim de discretie stilistica bravura violonistica a Concertului pentru vioara si orchestra de P.I.Ceaikovski.
Predominanta seducatoare a curbelor melodice, desprinse din calda si colorate evocari peisagistice si melosuri populare au fost redate de solist cu un deosebit dar al prospetimii si al nuantarilor sensibile, atit in prima sectiune cit si in Andantele – Cantonetta. Finalul vivacissimo a relevant un violinist cu un talent si o tehnica hotarita, pastrind, totusi, o nuanta de candoare in exprimare care-i confera un farmec deosebit.
Catalin si-a inceput cariera artistica cu prof. Lenuta Potop, membru al Filarmonicii “Mihail Jora”. Aplauzele torentiale i-au rasplatit pe cei doi solisti cu imbelsugare, aducind incheiere unei seri artistice de succes.
Vasile PRUTEANU
Lasă un răspuns