Lectie de economie pe propriile buzunare

Degeaba au vorbit finantistii mai pesimisti vreme de vreun an! Romanii au preferat sa creada in optimismul debordant al ministrului Vosganian si in statisticile edulcorate ale institutiilor staului. Lumea intreaga se prabusea, milioane de familii din America ramineau pe drumuri, in Spania constructorii falimentau, numai pe malul Dambovitei economia duduia. Cu tristete, am constatat, in ultima jumatate de an, ca de cite ori scriam despre fenomenele din economia globala, numarul cititorilor mei era insignifiant. Cum abordam probleme cotidiene (strazi desfundate, facturi la utilitati umflate artificial, politicieni corupti etc.), numarul accesarilor pe net si al comentariilor crestea inexplicabil pentru mine. Mentalitatea paguboasa conform careia „Nu o sa mi se intimple tocmai mie!” functioneaza si produce, acum, victime. De citeva zile, stirile de prima pagina se refera la explozia dobinzilor bancare, la inventarea de comisioane care se adauga la creditele deja existente si la lipsa de lichiditati de pe piata monetara. Pare complicat si plictisitor. Numai ca „amanuntele” astea ne distrug sperantele pentru o viata mai buna. Am scris de citeva ori despre pericolul reprezentat de bunastarea pe datorie. Iata ca a venit momentul decontarii!
Pe vremea mea, la scoala, inca din liceu, se preda economia politica (sau politici economice). Materia nu era usoara si nici incitanta. Insa cu siguranta ca a fost si este folositoare. Orice roman care indrazneste sa treaca pragul unei banci sau al unei institutii de creditare trebui sa aiba macar minime cunostinte economice si juridice sau sa-si angajeze un specialist in domeniu. In caz contrar, el se va trezi si fara casa, si fara prieteni, si fara vreun viitor… Daca, in ultimii ani, putini romani au avut rabdarea si interesul pentru a se lamuri ce inseamna o dobinda sau un indice (LIBOR, EURIBOR, BUBOR etc.), astazi, aproape cinci milioane de locuitori maturi ai tarii descopera ca dincolo de insiruirile astea de litere se afla toate pericolele din lume. Au semnat contracte complicate, fara sa inteleaga despre ce este vorba, si acum platesc. Legislatia impotenta in domeniu nu-i protejeaza, iar reaua intentie a celor ce vind credite si credulitatea romanilor dornici sa devina belferi peste noapte ne-au adus in situatia de a privi cu teama spre orizontul 2009. Sa dea Dumnezeu sa nu am dreptate, insa mi-e teama ca in primavara vom vedea case scoase la licitatie, familii evacuate, societati intrate in faliment si proiecte imobiliare „inghetate”. Deja unul dintre cele mai mari fonduri englezesti de investitii in constructii s-a declarat in incapacitate de plata si vinde la un sfert din valoare cladirile din Romania, numai pentru a mai recupera ceva din pierderi. Interesant este ca administratorii din Romania ai acestui fond, in urma cu mai putin de doua luni, declarau pe diverse posturi de televiziune ca nu au vreo problema cu investitiile locale si ca piata este in crestere. Asemenea afirmatii aud acum si dinspre mediul bancar, si dinspre marii comercianti, insa le cred din ce in ce mai putin. Astfel de semnale ne duc deja cu gindul la evenimentele viitoare. Scriam in decembrie trecut ca „Semne bune anul n-are!”… Inca nu ma gindeam la cel care va sa vina…