A bătut cu piciorul drumul de la Odesa la Bacău

în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, un băcăuan a parcurs cu piciorul distanța de la Odesa la Bacău. Astăzi, în vîrstă de 92 de ani, Dragomir C. Dragomir umblă în costum de marină, joacă biliard, fumează pipă și-și povestește indeditele experiențe de viață celor cu care stă la un pahar de vorbă.
L-am descoperit zilele trecute într-un bar din centrul Bacăului, ocupat cu o «bilă» și trăgînd cu poftă dintr-o pipă. Am intrat în vorbă cu el. încîntat, moșul ne-a oferit, în jumătate de ceas, un «tur» al existenței sale de aproape o sută de ani. „Războiul m-a lovit încă din leagăn, răpindu-mi amîndoi părinții. Rămas orfan la doar un an, am ajuns în orfelinat, în comuna Hemeiuși, unde aveam să urmez școala generală și școala de arte și meserii, în care m-am specializat în tîmplărie”, a început el. în 1935, tînărul a fost luat în armată. Acolo l-a prins Al Doilea Război Mondial. „M-am luptat și cu rușii, și cu nemții, și am făcut prizonierat și la unii, și la alții. Dar cea mai teribilă experiență din acele vremuri a fost parcurgerea pe jos a distanței imense de la Odesa pînă acasă. în urma mea, din regimentul din care făceam parte, s-a ales praful”, a spus bătrînelul.
în 1945, Dragomir a fost lăsat la vatră și a pornit să-și facă un rost în viață. S-a căsătorit și a făcut doi copii. A lucrat un timp drept clovn, la un circ, după care, vreme de 37 de ani, a fost omul bun la toate al teatrului «Bacovia» din Bacău, de unde a și ieșit la pensie, în 1977.
Astăzi, în amurgul vieții, bărbatul trăiește încă din plin fiecare zi. „âmi place enorm să hoinăresc prin oraș, să stau la taclale și la un pahar cu fel de fel de oameni, să joc un biliard și să trag o pipă. în fiecare an fac un drum pînă la București, să mă întîlnesc cu doi amici vechi, Stela și Arșinel. Costumul acesta nu are o semnificație anume, pur și simplu îmi place cum stă”, a mai zis C. Dragomir. L-am întrebat și de cele două pistolete pe care le poartă la brîu: „Glumele de care m-am folosit toată viața pot fi uneori veritabile instrumente de apărare. Pistoalele astea sînt brichete, dar pot, la nevoie, să sperie răuvoitorii”, a explicat bătrînul, zîmbind. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!