A doua zi după…

Valeriu TRAIAN

Am apelat la titlul celebrului film american care relata întîmplările petrecute în America în urma unui imaginar bombardament atomic săvîrșit de sovietici în plin Război Rece. Nu-mi dau nici acum seama de ce prin 1982 filmul a fost interzis cinematografelor publice, pentru că era, în esență, foarte instructiv. Că publicul larg nu trebuia să știe că atacul a plecat din sfera sovietică era de la sine înțeles, dar totul trebuia pus pe seama ficțiunii și atunci ar fi fost ușor de înțeles și de acceptat.
Da, dar…!
Așadar, iată-ne și după referendum. De fapt, în acest caz nu se poate vorbi de a doua zi după, întrucît totul s-a petrecut cu anticipație, cu vreun ceas chiar înainte de închiderea urnelor. Instituțiile de sondare a opiniei publice au fost, ca mai tot timpul, bine plătite, prodigioase și prompte în a iscodi lumea ieșită de la vot să declare dacă „DA” sau „NU”. Eu, dacă aș fi fost întrebat, i-aș fi rugat politicos să caute în urnă buletinul de vot cu amprentele mele spre a afla ce opțiune am avut. Ei bine, de data aceasta am nimerit-o (cu vorba lor, plus au minus 3%). Dați-mi voie să mai citez de data aceasta din Tudor Arghezi, n-aș îndrăzni să spun parodiind, ci mai degrabă parafrazînd cu mici modificări din „Epilog” (ciclul „1907”, „Peisaje”). Dar, apropo, anul acesta, cu puțin timp în urmă se făcu centenarul răscoalelor țărănești din 1907. Am urmărit presa și m-am întrebat de ce oare doctorul J.C., care găsea cîte cinci ocazii pe an să scrie despre „Stejarul din Scornicești” sau, mai recent, să se arate indignat că s-a scris despre 9 Mai cu cele trei semnificații pentru români, și nu s-a spus că 10 mai ar fi ziua de aniversat în România, nu a fost pe fază să scrie despre evenimentul centenar. Să fie doar o scăpare din vedere?!
După această digresiune, vreau să cred că cititorul îmi îngăduie să recurg la textul arghezian și să precizez, dacă mai era nevoie, că: „A cîștigat Băsescu războiul lui cu Țara” și că „S-alese PSD-ul cu rîsul și ocara”. Ocara este deopotrivă și a PNL-ului, a PRM-ului, a UDMR-ului sau a PC-ului. Și aceasta numai din vina lor! Au votat cu o majoritate zdrobitoare în Camerele reunite suspendarea și după aceea au așteptat para mălăiață. în timp ce PD-ulețul și anexa PLD-istă au făcut o adevărată campanie electorală, ceilalți s-au mulțumit cu cîteva cuvîntări leșinate ale lui Geoană, care fie vorba între noi, n-are stofă de om politic cum n-avea Mobutu chip de european.
Să fie limpede și pentru Emil Boc, dar și pentru Stolojan, poate și pentru Becali; victoria „e tristă, deși e cîștigată”, pentru că: Băsescu a făcut o campanie vicleană și demagogică, culegînd voturi de la lelea Safta din Mîlosu-Lipova, pînă la marele filozof L. Gabriel și s-au bulucit la urne, în timp ce toți ceilalți, indiferent de apartenența politică sau simpatii, s-au dus cu paparudele pe islazul comunal.
Drept urmare, am văzut sîmbătă seara o adunare de guralivi în Piața Universității, două figuri de efigie în prim-plan: Emil Boc – neras și cu o cămașă ecosez, ca a „șefului” încremenit cu un rictus-rînjet de izbîndă amenințătoare; și un Stolojan căruia-i sticleau doar ochii ca ai unui bolnav de arivism politic, cu o gură care, vrînd să exprime jubilația, o lua razna spre urechea dreaptă.
A doua zi după…
Ce a urmat încă nu se știe. După ce Traian Băsescu a convocat Adunarea Națională, alcătuită din vreo 215 de aplaudaci, din trei în trei luni, a plecat la un meci de handbal la Rîmnicu Vîlcea. Sper să se fi întîlnit acolo și cu Dinu Săraru, care în timpul comunismului a scris o carte despre „Niște țărani”, iar în timpul lui Băsescu a scris despre „Noul ciocoi cu badigarzi”. Reprimarea încă nu s-a declanșat…de arivism politic, cu o gură care, vrînd să exprime jubilația, o lu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!