A fi original înseamnă a fi marginalizat

Mintea mea de adolescentă nu poate să concepă de ce lumea

noastră se complace în uniformitate. E de ajuns să

stai cinci minute pe centru și să vezi cinci fete îmbrăcate la fel și

vreo patru băieți trași la xerox. Este oare normal ca toată lumea să

fie la fel? Păi, atunci la fel de bine am putea purta și uniformă.

Fiecare om are personalitatea lui, sau cel puțin așa ar trebui să fie.

Și, atunci, de ce nu ne-o exprimăm? De ce există nevoia de a purta

orice este la modă, fie că ne place sau nu? Dacă cuiva îi place un lucru sau se îmbracă într-un fel anume, de ce trebuie să fie copiat? Oare adolescenții au auzit de stil propriu? Foarte puțini sînt aceia și,

culmea!, nimeni nu-i privește cu ochi buni.

Nu e nimic greșit în a ieși din tipare. Cei ce au curajul să facă acest lucru ar trebui respectați, nu marginalizați. De cele mai multe ori, un adolescent care iese din tipare este clasat drept ciudat sau demodat. Extrem de multe fete adoptă stilul vestimentar pe care îl impune gașca. Cum să se îmbrace Ioana în blugi, dacă celelalte fete au pantaloni cu centură de 20 cm grosime? Păi, atunci nu ar mai fi primită în grup, nu de alta, dar strică imaginea. Astăzi, dacă încerci să ieși în evidență abordînd un stil propriu, te vei simți atît de ciudat, încît vei prefera să ascunzi ceea ce ești tu de fapt. Toți întorc capul după tine pe stradă, comentează, rîd, părinții îți sar

și ei în cap, iar despre profesori nici să nu mai vorbim.

Prin a fi original, a fi tu, nu vreau să spun a fi excentric. Excentricitatea e pentru cei foarte curajoși, care chiar că nu dau un ban pe ce spune lumea. De ce cred că cei care sînt mai altfel sînt marginalizați și chiar excluși? Uitați-vă în jurul vostru! Dacă nu observați nimic, atunci vă voi da cîteva exemple. În dicotecă. Lume multă, fete cu grămada, toate aranjate cu fustă de blugi, maiou cu spatele gol. Să spunem că cineva intră cu blugi și hanorac plus o coafură mai ciudată. Imediat privirile se întorc, zîmbete ironice și alte semne care te fac să te simți extrem de jenat. De ce? pentru că ideea generală e că la discotecă vii cît mai sexy și mai la modă îmbrăcat, că altfel nu se poate.

Nu mai departe de zilele trecute m-am hotărît și eu să pun în

practică o idee mai veche. Maiou peste bluză de dantelă, umeri goi

și blugi căptușiți cu tot felul de inscripții și o eșarfă atîrnînd de un picior. Nici nu vă puteți imagina cîte comentarii de genul :”Uită-te bă la aia! Parcă e scăpată de la azil! ” , sau „Aia n-o fi avînd părinți?”. Reamrci venite de la colegi de vîrsta mea. În general, tinerii care sînt ceea ce vor ei să fie, și nu ce impune gașca sau moda, sînt excluși. Nu îi veți vei vedea nicodată într-un grup mare, uniform, sau mergînd în locurile cele mai populare din oraș. (Roxana ȘMIL)