Acasă, printre străini

• doar 134 dintre cei 861 de copii din centrele de plasament au plecat în vacanță la părinți, rude sau prieteni • mulți preferă să nu mai știe nimic despre casa părintească, pentru că acolo se simt printre străini

Acasă. O noțiune care, pentru marea majoritate a celor 861 de copii ocrotiți în centrele de plasament ale Direcției Generale pentru Protecția Copilului (DGPC) Bacău, nu mai înseamnă demult mare lucru. De fapt, pentru unii nu mai înseamnă nimic. Cîțiva dintre ei acceptă, totuși, că pe lume mai există cineva care merită să-i spună mamă sau tată. Alții încearcă să-și regăsească speranța în mijlocul bunicilor, rudelor sau prietenilor, de aceea în vacanțe se refugiază în familie. Numărul celor care au plecat de Sărbători din centre nu a depășit, însă, 134 de copii. „Cei mai mulți copii, în special cei mai mari, refuză categoric să plece din centru, pentru că nu au, practic, unde să se ducă. În cazul lor, comunicarea cu părinții, dacă aceștia există, e imposibilă. De altfel, mulți dintre ei nu ezită să-și învinovățească părinții de faptul că au ajuns în centru. Cei care, totuși, pleacă la părinți, bunici sau alte rude sînt, cu precădere, copii cu vîrste ceva mai mici, cărora li se face dor de familie. Nici ei nu stau foarte mult acasă, pentru că, mai întotdeauna, condițiile nu se compară cu cele din centru, de aceea nici nu se pune problema unei eventuale suferințe atunci cînd se întorc. Pentru mulți dintre ei, familia e o chestiune destul de abstractă și în foarte puține cazuri plecările acasă în vacanță duc la reintegrări în familie”, ne-a declarat Sorin Bîrlădeanu, directorul adjunct al DGPC. În plus, un sejur petrecut în familie nu înseamnă neaparat odihnă, în condițiile în care cei mai mulți dintre părinții copiilor din orfelinat își cîștigă existența muncind cu ziua și venirea celor mici acasă înseamnă o mînă de lucru în plus.

Într-un top al centrelor de plasament din care au plecat copii în vacanță, conduce detașat, cu 48 de plecări dintr-un total de 245 de copii, Complexul de servicii comunitare (CSC) nr. 5 din Comănești, urmat, cu 39 de copii plecați, de CSC nr. 8 Bacău. Interesant este însă, faptul că în clasament își fac loc și complexele nr. 1 și 2 din Bacău și nr. 3 Onești, centre în care sînt ocrotiți copii cu handicap. Aceștia nu sînt, însă, doriți atît de propriile familii, cît de oameni care sînt legați sufletește de micuți. „Sînt așa-numitele familii de week-end, care își exprimă interesul de a lua acasă, pe perioada vacanței, dar și la sfîrșit de săptămînă, cîte un copil. Avem cereri de acest fel din Bacău și din Onești, dar nu le dăm curs decît după o verificare extrem de minuțioasă a familiilor în cauză”, a explicat Sorin Bîrlădeanu.

„Tata e singur și nu pot să-l las”

Pe Constantin H. l-am cunoscut la fostul Centru de plasament nr. 2. Este unul dintre cei 39 de copii plecați în vacanță acasă. „Prima zi am stat la tata, după care am stat cîteva zile la un unchi și m-am întors înapoi la tata pentru ultimele zile ale vacanței. Tata e singur și nu pot să-l las. Mă mai duc să-l ajut la treabă”, spune băiatul de 14 ani. Recunoaște că nu se dă în vînt după casa părintească. „E mai bine în centru. Acolo nu sînt condiții”, explică puștiul. De altfel, dintre cei trei frați, e singurul care trece regulat pe acasă. Mihai, fratele mai mare, o face destul de rar, în timp ce Lăcrămioara, cel mai mare copil al familie, preferă să stea, în puținele momente în care se duce în satul natal, la unchiul ei. Chiar și așa, Constantin nu-și acuză tatăl. „Nu-l învinovățesc pe tata că am ajuns în centru. Așa a fost să fie”, spune puștiul. Bărbatului, ajuns acum la aproape 60 de ani, i-a fost, însă, mai ușor să-și dea odraslele la orfelinat în momentul în care, în urmă cu mai bine de zece ani, mama acestora a ieșit pe poartă și dusă a fost. Pentru copii, acesta mai este doar o parte din sîngele lor. Și, eventual, un om care merită să-i arăți măcar un strop de milă. (Eduard CUCU)