ACCENTE Grijă subită pentru pensionari

De o bucată de vreme, clasa politică din România e bîntuită de o suspect de subită grijă pentru pensionari. Semnalul l-a dat însuși primul-ministru, domnul Adrian Năsase, atunci cînd a anunțat, cu solemnitate, că de la 1 ianuarie anul viitor va dubla pensiile foștilor subordonați ai socrului său, fost ministru al agriculturii sub regimul lui Ceaușescu. Pentru ceilalți pensionari, mulți la număr, urmează indexarea trimestrială și recorelarea. Din aceste calcule sînt excluse pensiile de peste 12 milioane de lei.

După ieșirea la rampă a domnului Năstase au venit în arenă și partidele din Opoziție, pledînd, firesc, pentru unele reparații aduse sistemului de pensii. În sufletele bătrînilor s-a aprins o licrărire de speranță. Pe de o parte, o stare emoțională produsă de grija subită pe care clasa politică o manifestă pentru soarta celor de vîrsta a treia, de tipul „mulțumim din inimă partidului”; pe de altă parte, curiozitate, calcule, speranțe bine alimentate de lupta politică, nu fără doza cuvenită de demagogie dintre Putere și Opoziție. Acum a ieșit la iveală ceea ce mai știam de mult, și anume că există inegalități în cadrul acelorași categorii de pensii și pensionari, între cei ieșiți la pensie înainte de 1 aprilie 2001 și cei ieșiți după această dată. Astfel, doi pensionari cu studii superioare, cu aceleași prestație și vechime, dar unul pensionat pînă la data precizată, celălalt după acea dată, după alte calcule, au pensii care merg pînă la diferențe de sută la sută. Primul, după mai multe indexări și una-două recorelări abia atinge trei milioane, în timp ce al doilea primește de la început șase sau șapte milioane. Sînt și alte inechități supărătoare, ca de exemplu: diferențe mari între pensiile militare și cele civile; între diferite categorii de civili cu pregătire egală, cu vechime egală, cu prestație profesională așijderea. E nevoie să mai amintim de privilegiații fostului regim, activiștii de partid, securiștii, milițienii, de militari și juriști, comparativ cu cei din sectoarele sănătății, învățămîntului, cercetării, administrației? Drept urmare, unii reprezentanți ai Opoziției – PNL, PUR, PD – cer cu insistență recalcularea pensiilor pentru ca măcar în cadrul acelorași categorii să dispară actualele discrepanțe.

Ce să creadă omul simplu din aceste dispute, de fapt un joc al propagandei politice? Se agită tot felul de idei și propuneri în presa scrisă și audio-vizuală, dar soarta pensionarilor stă în mîna Guvernului pesedist, iar mîna domnului Adrian Năstase o manevrează după cum îi dictează interesele personale, ale partidului-unic și ale clientelei politice. Sfîrșitul anului 2003 aduce o indexare de 3,1 la sută pentru pensiile sub 12 milioane și, pentru cîteva categorii, o nouă recorelare de nu se știe cîte procente. O informație de ultimă oră ne face cunoscut că Guvernul oferă încă o halviță pensionarilor: după 1 ianuartie 2004 se va face o nouă recorelare (peste cea deja anunțată pentru ajunul alegerilor?!). O nouă glumă pentru plăcinta cu răvașe de Crăciun!

Carburanții, energia electrică, gazele naturale, serviciile de poștă și telefonie, transporturile, serviciile către populație se scumpesc în funcție de evoluția mereu ascendentă a monedei unice europene. Ceea ce înseamnă creșteri cu mult peste indexările propuse. De aici, o știm prea bine, decurg majorările drastice la servicii și produsele de larg consum. Un pensionar ne-a demonstrat că o majorare și o recorelare a unei pensii medii pe o lună abia dacă îi ajung pentru cumpărăturile strict necesare dintr-o singură zi: pîine, lapte, cartofi, verdețuri etc. Guvernul ne spune că ține inflația sub control. Se dau statistici din care rezultă că economia sporește cu 4-5 procente anual, din 2000 încoace. (Nu ne spune dacă e vorba de economia subterană sau de aceea avută în vedere de UE, potrivit căreia nu ni se acordă statut de economie de piață funcțională). Că totul nu-i decît o farsă o dovedește faptul că, în condițiile în care a început campania electorală, Guvernul cîștigă capital electoral în fața bunicilor națiunii, pentru că, nu-i așa, aceștia, creduli și răbdători, se vor prezenta în masă la vot, punctînd pentru cei care le-au mai dat de doi bani speranță. Babele și moșnegii satelor abia așteaptă să vină alegerile ca să voteze cu domnii în care – sondajele oficiale o spun – au cea mai mare încredere: Iliescu, Năstase, Vadim și partidul Internaționalei Socialiste, pentru că ei le-au dublat pensiile, ei le-au mai dat un litru de ulei și unul de zahăr pe lună. Uleiul e alunecos, zahărul e dulce, rămînerea la guvernare e și mai dulce!

Prin legea dată de Petre Roman în guvernarea FSN-istă, prin care s-a ieșit la pensie în masă, prin prăbușirea catastrofală a economiei și transformarea muncitorimii dintr-o categorie productivă într-una parazitară (volens-nolens), prin restructurările iraționale din industrie, armată, minerit etc. s-a ajuns ca pensionarii să fie de două ori mai numeroși decît persoanele active care, se crede, mai „produc” ceva în țara asta. Iată cum s-a ajuns ca pensionarii să contituie masa de manevră a mașinii de vot pentru așa-zișii socialiști.

Buni psihologi, comuniștii noștri din fostul eșalon doi exploatează la maximum, cu beneficiu sigur, cea mai săracă și umilită parte a populației, obligînd-o să-i acorde votul. Li s-au mai făcut și studenților cîteva mici promisiuni și concesii, cîștigîndu-li-se încrederea. Militarii, puținii rămași, sînt oricum în (la) mîna guvernului. Lumea interlopă și cea din economia subterană sînt cîștigate pentru că nimeni nu le apără mai bine interesele decît actualul regim.

Iată, pe scurt, cum se poate deține o majoritate confortabilă pentru eternizarea la putere a PSD, care manevrează o țară coruptă, fără credibilitate în fața lumii, secătuită economic, bicisnică politic, parazitînd la umbra unei Europe care o îngăduie doar eufemistic. (Valeriu TRAIAN)