În ultimii 20 de ani au fost înregistrate peste 6 500 de acte de terorism, soldate cu circa 8.000 de morți și peste 15.000 de răniți. În prezent, teroriștii recurg din ce în ce mai mult la metode ce implică un grad înalt de violență, răspîndind moartea și groaza printre oameni nevinovați.
După doliu, furia și îndîrjirea de a se face dreptate unesc țările occidentale în acțiunile lor de stopare a violențelor și apărarea libertăților democratice. În urmă cu doi ani și jumătate, la 11 septembrie 2001, ca și la 11 martie 2004, teroarea a generat moarte și frică, lacrimi și multă durere și suferință. Mutilarea libertății prin moarte a fost ca și cum am vorbi despre profanarea numelui lui Dumnezeu, oricum s-ar numi acesta. Chiar dacă contradicțiile lumii contemporane par a nu putea fi încă rezolvate, este limpede pentru oricine că nu am fost creați pentru a ne umili și pentru a ne distruge reciproc, în numele unor doctrine sau al unor credințe.
Este greu să acceptăm că unica soluție de a depăși un conflict fără frontirere, fără pămînturi de eliberat sau de apărat, vînătoarea pînă la ultimul terorist este imperios necesară pentru restabilirea principiului libertății, obligatoriu pentru conviețuirea pașnică, principiu adesea încălcat prin masacrele de neimaginat la care am asistat, ori cărora le-am fost victime în ultima vreme. Acestea au determinat numeroase eforturi de aplicare a legilor, dar aproape toate aceste eforturi au dat greș. O ultimă dovadă este și atentatul terorist de la Madrid din urmă cu cîteva zile, cel mai sîngeros înregistrat în istoria Europei.
Cu toate că unii teroriști sînt uciși sau arestați imediat sau în foarte scurt timp, doar puțini dintre cei care reușesc să se facă nevăzuți sînt, ulterior, găsiți și arestați. Iar teroristul condamnat are toate șansele să fie eliberat înainte de expirarea pedepsei, adesea în schimbul unor ostateci luați printr-un nou act de terorism.
Terorismul internațional constituie, astăzi, o amenințare gravă și crescîndă nu doar la adresa Statelor Unite ale Americii, dar și a lumii, în general. Aceste acte devin tot mai frecvente și mai sîngeroase, fiind caracterizate de o tot mai mare lipsă de discernămînt și sprijinite într-o tot mai mare măsură de unele state.
Indiferent de natura lor, toate actele de terorism nu reprezintă altceva decît crime la adresa umanității și a valorilor umane, ele fiind îndreptate mai cu seamă împotriva persoanelor civile, deși motivele sînt de natură politică. În general, acțiunile teroriste urmăresc un efect publicitar maxim, iar cei care săvîrșesc asemenea acte sînt membri ai unor organizații teroriste. În sfîrșit, o intenție intrinsecă o constituie producerea unui efect psihologic mult mai mare decît daunele materiale.
Și în cazul Statelor Unite ale Americii, ca și în cel al Spaniei, intenția teroriștilor a fost aceea de a tulbura ordinea și liniștea, de a demonstra că drepturile cetățenilor și respectarea legilor nu au nici o șansă atunci cînd se află în conflict cu scopurile urmărite obsesiv de ei. În mod tipic, teroriștii comit o atrocitate pentru a-și demonstra disprețul față de om și că sînt dispuși să recurgă la brutalități maxime. Apoi, ei pretind ca statul să comită o ilegalitate ori să facă ceva ce nu stă în puterea lui. Ceea ce creează spaimă este pura lipsă de scrupule cu care sînt tratate victimele și neînfricarea cu care teroriștii ucid sau acceptă ei înșiși moartea. Se demonstrează atît puterea teroriștilor, cît și slăbiciunea statelor, care în acest mod sînt discreditate în fața cetățenilor lor. Ordinea este zdrobită, iar teama ajunge să guverneze în locul rațiunii.
Lupta împotriva terorismului poate fi purtată numai prin cooperare internațională, nu doar în sfera activităților polițienești, ci și pe plan politic. Simpla enunțare a acestui imperativ relevă cît de dificilă este realizarea lui. Poate că cel mai important lucru este acela de a răspunde apelului la solidaritate și de a participa la apărarea demnității noastre democratice. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns