Observăm pe zi ce trece, cu stupoare uneori, că sîntem din ce în ce mai expuși pericolelor și umilințelor de tot felul. Însăși viața noastră este pereclitată de scăderea accentuată a nivelului de trai. De la incendii devastatoare și explozii care ne aduc aminte în modul cel mai sinistru de bombardamentele din cel de-al doilea război mondial și pînă la promovarea unor extrem de periculoși aditivi alimentari, ca și a existenței unei piețe în România ce abundă în produse contrafăcute, poluarea crescîndă, aproape totul este în defavoarea cetățeanului, mai precis a siguranței acestuia. Și toate aceste aspecte au un singur numitor comun: SĂRĂCIA și DEZINTERESUL guvernanților noștri față de o politică socială reală, adaptabilă și aplicabilă în condițiile României de azi. Sîntem de-a dreptul consternați, indignați, revoltați chiar, de modul în care autoritățile statului, puse în slujba sănătății și siguranței cetățenilor, reușesc să informeze și să promoveze asupra a ceea ce este bun sau rău pe piața bunurilor. Și ce este mai grav este faptul că deși s-a mai discutat și s-au și întreprins o serie de anchete vis-a-vis de acest subiect, continuă ba chiar și cu reclama adecvată, să existe în majoritatea produselor alimentare pe care le cumpărăm, o grămadă de E-uri (numele popular a aditivilor alimentari) „compromise” despre care se știe de către mulți dintre români că fac parte din cele care provoacă în timp cancer, diferite boli, ca cele de piele, digestive, intestinale, sau atacă sistemul nervos sau pe cel imunitar. Unde mai pui că reclama în favoarea unor astfel de aditivi a fost cuprinsă în peste 400.000 de pliante (conform datelor mass-media) care au fost răspîndite în marile magazine bucureștene. În astfel de pliante lumea a putut citi cît de „necesari” ne sînt aditivii pentru alimentele folosite zi de zi, mai ales a produselor alimentare ieftine care, de altfel, sînt și cele mai bogate în E-uri nocive, astfel că, populația, în necunoștință de cauză, folosește la greu produse realmente otrăvitoare organismului uman. Trebuie să știm că aproape 40 de aditivi toxici sînt recomandați de instituțiile statului și că aproximativ 70% din bolile românilor sînt provocate de alimente, mai precis de conținutul acestora. Conform părerilor oncologilor s-a și prezentat o listă a aditivilor alimentari considerați „criminali”, din care suspecți sînt E150, E171, E172, E173, E141, E477 etc. Toxici sînt E220, E221, E222, E224, E338, E461, E230, E231, E232, E320, E321 (acidul benzoic – posibil cancerigen), E311, E312 etc., cancerigeni sînt E131, E123, E142 (coloranți), E213, E214, E215, E217, E230, E631, etc foarte mulți dintre aceștia fiind interziși în SUA!
Alimentele cu cele mai multe toxine sînt: margarina vegetală, guma de mestecat, uleiul de muștar, mezelurile și băuturile răcoritoare. Toate aceste aspecte legate de viața noastră apar cu titluri mari în presă, dar rămîn cu timpul în fază de analiză și de semnal de alarmă. Măsurile întîrzie să apară. Și poate că și atitudinea noastră este inexplicabilă în raport cu pericolele unor astfel de lente dar sigure otrăviri. Mă întreb, oare cîți români au reușit să perceapă importanța unui mediu natural „curat” în care coexistă, privind un film de excepție, inspirat din realitate și care punea în prim plan descoperirea faptului că degradarea și poluarea mediului natural nu respectă nici o graniță trasată de om. Nici strategiile de eliminare a pericolelor de contaminare cu felurite substanțe toxice ale omenirii , pe lîngă aditivii alimentari, nu prea confirmă pași înainte. Substanțele chimice distrugătoare de ozon folosite în America de Nord măresc pericolul contractării unor forme de cancer al pielii în Australia. Substanțe reziduale din componența insecticidului DDT folosit în America Centrală au fost găsite în regiunea Marilor Lacuri. Europa, care este o zonă puternic industrializată, mai ales partea centrală a acesteia, oferă cele mai elocvente exemple de export al substanțelor poluante. Astfel, ploaia acidă cauzată de gazele de eșapament și emanațiile termocentralelor din Marea Britanie distruge lacuri și păduri în Scandinavia. Asemenea exemple pot fi citate la infinit. Activitățile de pretutindeni se răsfrîng invariabil asupra întregului. Ne-am obișnuit cu interdependența existentă pe plan economic și sîntem nevoiți să recunoaștem dependențele reciproce privind supraviețuirea noastră, a tuturor, într-o epocă nucleară deosebit de poluantă, dar de-abia începem să înțelegem că același lucru este valabil în domeniul ecologiei, al protejării populației împotriva otrăvirii cu diverse substanțe toxice. Se face simțită nevoia adaptării unor strategii ingenioase care să combată deteriorarea mediului natural și implicit a organismului uman. Probabil că găsirea unui remediu va fi dificilă. Doar procesul anevoios al cooperării între factorii interni cît și internaționali oferă speranța că omenirea va depăși această grea încercare, iar instituțiile statului vor veghea deplin la siguranța și sănătatea cețățenilor săi. Se așteaptă din partea guvernului român, ca în acest an, să se elaboreze anumite hotărîri privind vehiculele uzate, să fie stabilit modul de finanțare pentru gestionarea anumitor tipuri de deșeuri periculoase ca și cel al testării riguroase a aditivilor înainte de a fi aprobați spre folosire în alimente destinate consumului uman. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns