!!! acest text trebuie să apară alături (sau deasupra) de textul 2806bazi, sub titlul generic comun „Deliciile Eutherpei” !!!

–––––––––––––––––––

Deliciile Eutherpei

„Exerciții de admirație”

într-o lume ca a noastră, înclinată mai degrabă spre dezordine, dezmăț și bîrfă calomnioasă, a admira un om, o creație a spiritului, o cultură a unui popor este o raritate. Această voluptoasă propensiune au încercat-o explicit, în România, trei mari personalități: scriitorul Emil Cioran, filozoful Gabriel Liiceanu și compozitorul Liviu Dănceanu. „Admirația este în ultimă instanță ca o haină care ne protejează de urîțenia lumii. Admiri anume ceva pentru că îți este aproape, intim asociat naturii tale imanente, ori, dimpotrivă, pentru că este purtătorul a ceea ce îți dorești – fără rest – întru împlinirea și desăvîrșirea ființei tale. Admirația se exersează. Ca și ura. Exersînd ura, avem toate șansele să ne rătăcim în viață, să ne destrămăm, în timp ce exersînd admirația ne regăsim în fiecare obiect sau persoană prețuită” – nota compozitorul. Este, cred, și motivul pentru care „Ansamblul Archaeus” a deschis, la Bacău, a XX-a ediție a Festivalului internațional de muzică nouă, sub genericul „Parafraze ale muzicii contemporane”. Această minunată trupă muzicală este „singura formație de profil din România caracterizată printr-un travaliu de profunzime și prin continuitate” – cum o definea publicația pariziană „Le Monde de la Musique”. Pentru că a înființat-o și condus-o timp de aproape trei decenii, compozitorul Liviu Dănceanu a găsit toate motivele să admire cultura, ținuta morală și arta fiecăruia dintre cei șapte componenți ai formației: Anca Vartolomei (violoncel), Rodica Dănceanu (pian), Dorin Gliga (oboi), Ion Nedelciu (clarinet), Șerban Novac (fagot), Alexandru Matei (percuție) și Marius Lăcraru (vioară). Fiecare în parte este un artist cu adîncă cunoaștere și înțelegere a fenomenului muzical contemporan, un virtuoz al instrumentului său și un admirabil prieten, cu care compozitorul a traversat continentele cu lumea lor; de la New York la Copenhaga, de la Salzburg la Lisabona și în alte sute de orașe de pe toate meridianele. De peste tot a adunat muzici și sonorități specifice, pe care le-a metamorfozat în 21 de lucrări de o delicată frumusețe, ce merită admirația oricărui spirit superior. Cu o acuitate deosebită a surprins – pe lîngă muzica ce definește o etnie – și umorul ce caracterizează fiecare popor, umor transpus și transmis, apoi, într-o scurtă și explozivă anecdotă veselă, rostită în concert de actorul Geo Popa. Rețin doar cîteva dintre acestea. Arabi: tatăl își sfătuiește fiul: „Hasan, cu nevestele trebuie să te porți frumos toată viața. După aceea, treaba ta”. Evrei: „De ce te lauzi, Haim, că ești cumnat cu Dumnezeu?” „Păi, chiar sunt! Știi că rabinul avea două fete? Pe una am luat-o eu, iar pe cealaltă a luat-o Dumnezeu”. Unguri: „Ildiko, lasă-l odată pe Ianoș și vino în casă!”. „Da, mamă, îl mai las o dată și vin”.
Referindu-mă la cele 21 de lucrări, voi nota că muzica lor este structurată pe trei paliere sonore. Pe primul se află admirația pentru interpreții „Archaeusului”, alături de care compozitorul a peregrinat printre indivizi, colectivități și culturi muzicale. Pe al doilea se regăsesc sonorități definitorii pentru muzica popoarelor lumii, iar pe al treilea ne întîlnim cu admirația pentru mari personalități creatoare, determinante pentru destinul muzical al fiecărei etnii și – prin ricoșeu – pentru orizontul restitutiv al arheilor. Acestora li s-au oferit spre interpretare cîte 6 lucrări a cîte două instrumente. Concertul a relevat grația, velocitatea și virtuozitatea uimitoare a fiecărui instrumentist, arta lor superioară în aprofundarea și redarea unor muzici de adîncă expresie. Motivele acestora se leagă, firesc, într-o atmosferă de poezie și pitoresc evocator. Muzica sună generos, cu vibrantă plenitudine. Este scrisă și restituită cu un neasemuit dar de a găsi cele mai proprii, mai viu colorate și mai plastice îmbinări instrumentale, întru cea mai fericită exprimare a gîndului inspirator. Așa se face că primul concert al „Zilelor Muzicii Contemporane” a fost unul scînteietor, încheiat în aclamări prelungite insistent în semn de sinceră bucurie artistică. (Bazil BLĂGEȘTI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!