Adagii liberale…

Privilegiul libertății de a gîndi

Calistrat COSTIN

A vorbi despre „liberalism” (politic, economic) înseamnă, în esență a vorbi despre libertate, despre ce înseamnă „a fi liber”, în ultimă analiză, „a fi om”, om deplin, născut – cum se spune – „liber de la natură”!
Felul „prea (ne) omenesc” al unora dintre pămînteni de a „politiza” lucrurile, e a face „politică”, de a cîștiga în competiția pentru „putere”, a făcut ca sensul generos al termenului de LIBERAL (implicit LIBERALISM) să se estompeze cumva, ori să-i fie acordate conotații străine de miezul său originar.
Categoric, LIBERAL, cuvîntul acesta evocă etimologic noțiunea de om liber, or, ce este mai …sublim, mai de dorit într-o viață decît LIBERTATEA, existența fără constrîngeri, fără obstacole, spre a ne bucura de această trecere sub stele, în speranța că într-o bună zi… crezul liberal (cu „poruncile” sale) cată să fie o veritabilă cucerire a regnului uman! Aspirația de a trăi LIBER ca pasărea cerului (și nu doar…) vine din cele mai vechi timpuri, despre LIBERTATE s-au scris rafturi întregi de literatură filozofică, beletristică, istorie ori alte „științe”. Dar…direcția liberală în aventura gîndirii și a existenței unanime a așezat libertatea la loc de absolut privilegiu în „muzeul imaginar” al „încercatei” noastre condiții umane. Lesne de conchis că orice orientare „umanistă” în devenirea și progresia socială presupune o fundamentală construcție pe temeiurile LIBERTĂȚII de opțiune și exprimare. Or, liberalismul aici acționează, în acest „punct fierbinte” vine să-și exercite menirea! Să nu uităm că la începuturile sale liberalismul politic a respins, a refuzat ca ilegitimă, a combătut monarhia absolută, în fond, oricare formă de „absolutism” ori dictatură discreționată (în paranteză fie zis, adevărații noștri liberali se străduie a stăvili ambițiile unora dintre „cei mai iubiți fii ai poporului” de a pune gheara, pasămite „democratic”, pe destinele națiunii!).
LIBERAL (după „LAROUSSE”) înseamnă, e bine de știut: care este favorabil libertăților individuale, libertății de a gîndi, libertății politice; asemenea, LIBERAL ar mai desemna: indulgent, tolerant, permisiv. Frumos!… în trecut se citau așa numitele „profesiuni liberale” (avocați, medici, experți contabili!), adică „meseriașii care depind de o breaslă, de un „ordin”, de o organizație profesională, care, cu alte cuvinte, își cîștigă „pîinea” prin forțe proprii, neașteptînd pomană de la stat ori de la rînduieli bugetare! Apoi, se vorbea de „artele liberale”, cu cele două cicluri (gramatica, retorica, dialectica și: aritmetica, muzica, geometria, astronomia) – astea în evul mediu; în perioada „clasică” se făcea distincția între „artele frumoase” și „artele mecanice” – toate acestea venind să îmbogățească definiția liberalismului, să flateze „geniul uman în aspirația sa de a trăi în absolută libertate, adică…liberal!
Definindu-ne într-acest chip termenii, succint desigur, va trebui să facem pe viitor necesare referințe și la modul concret, efectiv, de funcționare a liberalismului, să trecem, vasăzică, de la teorie la practică (aceasta din urmă constituind criteriul clasic, infailibil, al adevărului adevărat, „criteriu” de atîtea ori, din păcate, neglijat…)fesiuni liberale” (avocați, medici, experți contabili!), ad

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!