Adolescenții români la înălțimea munților Mont Blanc

Invitați de „Scouts de la Region de Cluses”, opt tineri moldoveni get-beget, între care patru din Bacău și patru din Piatra Neamț (Alin Iștoc, Ștefan Erdeș, Claudiu Spătaru, Cristian Ciubotaru, Mihai Androșcă, Andrei Toth, Cosmin Fechet și Adrian Secal), s-au plimbat prin Europa, distrîndu-se și, în același timp, verificîndu-și calitățile de buni „cercetași”. Tinerii sînt membrii ai A.S.C.R.O. (Asociația scout-iștilor catolici din România) și au cu toții frumoasa vîrstă de 16 ani, singurul „matur” fiind Adrian, care a împlinit 20 de ani. Toată distracția a durat trei săptămîni, între 2 și 24 iulie, întregul cost al acesteia fiind acoperite total de către organizatori: bilete de avion, cazare și mîncare.

Adversari români

Odată ajunși în Franța, și-au cunoscut adversarii: o altă echipă din România, din Baia Mare, una din Polonia, una din Burkina Fasso, una din Liban și șapte echipe diferite din Franța.

În Franța au petrecut prima săptămînă, cînd au vizitat „Cascade du Rouget”, „Fer a Cheval” – o zonă muntoasă foarte vizitată și „Lac Beni”. Au mers la concerte și filme, li s-au oferit opt biciclete și o mașină pentru a o folosi după bunul plac și au jucat mult fotbal cu colegii lor de tabără. „Am făcut chiar un campionat și am cîștigat”, a spus Adi Secal. „Am jucat atîta fotbal, că în prima săptămînă mi-am rupt o pereche de adidași”, își amintește cu plăcere Alin Iștoc. Cît despre cele opt biciclete, se pare că au fost cu bucluc: „din opt cîte au fost, au rămas bune doar trei, și acelea făcute din bucăți, dar nu le-am stricat noi, ci împreună cu libanezii”, spune Claudiu Spătaru.

După săptămîna de „pregătire”, a urmat tabăra propriu-zisă, în Italia. În drum spre Italia, au trecut cu „sumo-autocarele” (după cum le numește Alin) prin tunelul lung de 11,6 kilometri care face legătura dintre Franța și Italia, prin muntele Mont Blanc. În Italia, fiecărei echipe i s-a repartizat o parte din pădure, corturi, alimente, lemne și diferite unelte (cuie, topoare, sfoară, etc), pentru a se descurca o săptămînă în pustietate și a crea un obiect cu specific romînesc, care va concura cu cele create de francezi, libanezi, polonezi, etc. Iubitori de aventură, celor opt tineri le-a priit din plin această ședere. Au avut parte de cea mai mare distracție, deși i-a prins în plină natură o rupere de nori: „Fugeam cu butelia după mine, că îmi era frică să nu cadă fulgerul pe ea și să explodeze”, spune Claudiu. „Am mîncat mîncare cu specific francez: ficat de iepure, cartofi cu cremă de lapte și faimoasa brînză cu mucegai. Din asta, nimeni nu a avut curaj să guste. Cum să mînînc ceva mucegăit, ca delicatesă?”, povestește Adrian. Pînă la urmă au construit o troiță, ” dar care semăna mai mult a altar”, a explicat Alin Iștoc.

Au fost luați apoi de o mașină și lăsați undeva într-un loc izolat. De aici trebuiau să pornească singuri, să caute un anumit sat, să-și caute un loc de dormit (singurul lucru care îl aveau la ei era mîncarea) și să afle date despre istoria și economia acelui sat. „Culmea fericirii a fost să întîlnim trei romînce”, își amintește unul dintre membrii expediției. Au urcat apoi Piemont-ul, pînă la altitudinea de 2.300 de metri. Aici au dormit fără cort, în aer liber, o experiență extraordinară pentru toți, în afară de Claudiu: „am fost singurul care am dîrdîit de frig”.

Olimpiada a constat în zece probe, care mai de care mai dificile sau mai „sărite de pe fix”: „a trebuit să curățăm toți cartofii dintr-un sac, să învățăm cinci cuvinte în cinci limbi diferite (ne-au prostit aici, că am învățat un cuvînt și au zis că-i în chineză, dar erau doar niște sunete alăturate), probe fizice, probe de cultură, și nu știu mai cîte. Chiar parcă am făcut armată, am fugit cu pușca de n-am mai putut. Dar am cîștigat locul întîi, cu 80 de puncte, și i-am învins pe francezi și pe polonezi. Iar după noi a urmat cealaltă echipă de romîni, cu 79 de puncte. La sfîrșit am dat un mic spectacol cu o scenetă, cîntece și un dans popular”, a povestit Adi Secal.

Drumul a continuat apoi în Ungaria, trecînd prin Austria. Aici le-au ajutat pe surorile carmelitene să-și mute sediul într-o altă mănăstire, operațiune în care cel mai greu a fost transportul bibliilor, după cum glumește Adi.

Cei opt aventurieri s-au întors apoi în Franța, de unde au cumpărat suveniruri pentru ai lor și au urcat cu telecabina pe Mont Blanc pînă la altitudinea de 3.848 metri, punctul culminant al unei aventuri care a durat trei săptămîni de care își vor aminti ult timp ce acum încolo. (Andreea CEASĂR)