• construită, în parte, din componente second-hand, stația automată de control a calității aerului așteaptă să fie scoasă la pensie • specailiștii de la Protecția Mediului spun că e mai rentabil să o înlocuiască, decît să o repare
Pătrățoasă, învelită în tablă vopsită, mai nou, în alb, și un panou cu afișaj electronic. Cam așa arată, din afară, stația automată de control a calității aerului, care, amplasată în zona stadionului, le arată băcăuanilor ce fel de aer respiră. Puțini știu însă că, montată prin 1996 cu ajutorul olandezilor, aceasta așteaptă, acum, să fie scoasă la pensie, pentru simplul motiv că a început să „gîfîie” serios. De altfel, istoria stației în cauză este una cît se poate de interesantă. Inițial, cei de la Protecția Mediului au avut la dispoziție un buget de aproximativ 250.000 de dolari, bani pe care i-au folosit la montarea a două stații de verificare a calității aerului: una la Bacău și una la Onești. Fondurile ar fi fost suficiente pentru două stații, care să arate valorile a cel mult doi indicatori, dar specialiștii băcăuani și-au dorit ca numărul acestora să fie de trei la Onești – dioxid de sulf, hidrogen sulfurat și indicatori meteorologici, resșpectiv patru la Bacău – amoniac, dioxid de sulf, dioxid de azot și indicatori meteo. Drept urmare, acestea au cumpărat, atît cît le-au ajuns banii, analizoare noi, în timp ce, pentru unii indicatori, au apelat la donații de componente second-hand. Bune la început, vîrsta acestora și-a spus, însă, cuvîntul și, în 2001, senzorii meteorologi de la stația din Onești și analizorul de dioxid de sulf de la stația din Bacău și-au dat obștescul sfîrșit. Pentru a ieși din impas, oamenii de la Protecția Mediului au decis ca, din două stații defecte, să facă cel puțin una bună, așa că stația din municipiul de pe Trotuș a devenit amintire. O soluție de „avarie” care, așa cum era de așteptat, nu a rezistat prea mult, stația în cauză începînd să dea serioase semne de oboseală. „De exemplu, calibrarea unor analizoare este foarte largă, acestea nemaiputînd să sesizeze modificările foarte mici ale unor indicatori. Am contactat unele firme de profil în intenția de a o rapara, dar mai toate ne-au lăsat să înțelegem că e mai rentabil să schimbăm stația, decît să o reparăm”, ne-a explicat Dana Bostan, director adjunct al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului (ARPM).
Soluția pare a veni tot dinspre Țara Lalelelor, mai exact de la Esko Blokker, director de programe internaționale de la DCMR Olanda, firma care, de altfel, a și montat stația actuală. Acesta și-a aratat disponibilitatea de a aduce cîte o stație nouă atît la Bacău, cît și la Onești, dar totul depinde de găsirea unor finanțatori. În ceea ce-i privește pe băcăuani, aceștia vor să adauge noii stații și un al cincilea indicator: poluarea ambientală datorată traficului. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns