Afaceri de partid

Ștefan RADU

încă rămîne valabilă aprecierea conform căreia „România este țara unde totul este posibil!”. De aceea, dezbaterea declanșată de conservatori pe tema retragerii lor de la guvernare are un foarte mare grad de relativitate. în ultimii ani, cei de la PC s-au dovedit a fi forte puțin legați de principii doctrinare, însă extrem de pragmatici și cu un dezvoltat simț al oportunității. Nu cred că deciziile lor pot fi „afectate” de gesturi voluntare, de exprimarea unor idealuri romantice. Chiar dacă va hotărî conducerea formațiunii ieșirea din Coaliție, vor fi destui aceia care vor sări în prima barcă de salvare disponibilă pentru a-și conserva pozițiile cucerite pînă acum. Iată de ce consider că votul de ieri, în sine, nu a prezentat mare importanță. Efectele reale de-abia de-acum le vom contabiliza.
Oricît a încercat echipa dlui Voiculescu să creeze impresia că se ține departe de scandalurile tranziției economice, sînt destule situațiile controversate în care o anume influență o are tocmai Partidul Conservator. De exemplu, industria sării. Compania Națională SALROM este una dintre puținele proprietăți ale statului care încă nu a fost privatizată. De aici încă se mai pot mulge nenumărate profituri. Cine deține controlul exploatărilor de sare și saramură are la degetul mic industria chimică din România. Discret, în ultimii ani, în acest domeniu s-au realizat investiții importante. Cu toate acestea, s-a evitat orice reevaluare a patrimoniului. Așa s-a ajuns la valori de inventar de zece ori mai mici. Tot „din condei”, la finalul anului trecut, s-a inventat o pierdere financiară la nivel de companie. După ce în bilanțurile publicate la Registrul Comerțului în urmă cu doi-trei ani SALROM era pe profit, dintr-o dată – adică imediat după ce dl Șereș a pus problema privatizării – s-a anuțat starea de criză. O ciudată fantomă a falimentului a fost inventată exact la momentul oportun. Guvernul – sensibil, nevoie mare! – a reacționat: a apărut o decizie a Executivului pentru declanșarea procedurilor de restructurare. De ce o unitate rentabilă pînă mai ieri este, acum, trecută în rîndul celor aflate în prag de colaps?! Vorba cuiva: nu s-au pus întrebările potrivite! Specialiștii din interiorul sistemului spun că „așa trebuie să fie!”… Adică se pregătește un preț bun pentru cunoscători. Adevărații investitori sînt ținuți la distanță, pentru a nu încurca socotelile. Există date conform cărora cei de la Chimcomplex ar dori să participe la privatizarea Salinei Tg. Ocna, însă nu prea au spor. Alții ar fi cei „agreați”, chiar dacă oferta de preț a oneștenilor este mai mult decît atractivă. Ceea ce se întîmplă la Salina începe să semene cu „problema RAFO”: cînd ceva merge prea bine, trebuie sufocat birocratic și măcelărit politic… Și dacă mai arunci în acest joc și sindicatele, dezastrul este aproape.
Veți întreba: ce legătură este între PC și ocnele de sare? Dacă s-ar face anchete serioase, ar fi multe… însă prima relație directă este stabilită de ministrul de resort, dl Șereș (care a mărturisit public interesul său pentru finalizarea proiectelor pe care le-a început). Apoi ar fi și conducerea SALROM, numită cu voie de la același partid. Dacă mai răsfoim prin contracte și programe naționale găsim și alte nume sau instituții ce nu sînt străine de dl Voiculescu. Așa că, oricît ne-am strădui, tot nu putem separa politica de afaceri și strategiile economice de înțelegerile personale discrete. De la președintele țării am învățat că nu există aranjamente mai trainice decît cele realizate prin cîrciumi sau prin alte locuri ferite de ochii publicului… Să fim optimiști! Contrar părerilor exprimate de mulți cîrcotași, există și afaceri care merg bine în România. Cele de partid!oi-trei ani SALROM era pe profit, dintr-o dată – adică imediat după ce dl Șereș

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!