Agroturismul, o speranță pentru reabilitarea economică a Moineștiului

Parcul cu pini al Moineștilor a devenit, din acest an, principalul punct de atracție al orașului în care petrolul a făcut, pînă acum, legea. Baza naturală de izvoare minerale pe care o are această localitate, cadrul natural, de pe dealurile și munții din jur, și amintirea cîtorva personalități ale culturii și științei care s-au născut și au trăit în Moinești împlinesc o valență importantă a municipiului rămas, fără succes, în ultimii zece ani, în așteptarea unor proiecte de redresare economică. Agroturismul este unul dintre ele, alături de altele din construcția de automobile, industria textilă și stabilizarea extracției de petrol și gaze naturale. „Pădurea de pini” a adus, de la Uniunea Europeană, aproape 100.000 de euro, dar valoarea totală a investițiilor s-a ridicat la circa 300.000.

Pe Cristian Chilom l-am cunoscut la terminarea unui curs de perfecționare în managementului turismului, derulat tot printr-un proiect cu finanțare europeană de un întreprinzător din Slănic Moldova, Costică Popa, vicepreședintele ANTREC Bacău. Plăcut, îndatoritor și disponibil la orice soi de dialog, Cristian Chilom m-a cucerit din prima. Are stofă de om de turism, de gazdă primitoare, cu care nu ți se urăște să stai de vorbă oricît, sau, cum ar fi zis Păstorel Teodoreanu, este „un om bun și spirit fin”. Am aflat că este, în Moinești, adminsitratorul unuia dintre cele mai mari proiecte turistice cu bani europeni, într-o zonă care m-a facscinat de cînd am văzut-o: Parcul cu pini. „Pădurea de pini” se și numește proiectul aplicat în Moinești de societatea Erna Service & Trading, cu sediul central în Iași, care se ocupă de comerț, dar și de producția de conserve în renumita fabrică din Tecuci. Iată-i, acum, pe cei de la Erna, în parcul cu pini din Moinești, cu o investiție în ceea ce a fost, de zeci de ani, complexul de alimentație publică și de cazare din parcul care are deja peste 70 de ani și care este un monument al naturii unic în Europa. Unic, pentru că aici, în 1934, pe vremea regelui Ferdinand, societate petrolieră Steaua Română a plantat o pădure de pin negru. Cu timpul, în parc au apărut un restaurant cu înfățișare de cabană, dar și cîteva căsuțe din lemn, pentru cei care veneau să petreacă între pinii negri cîteva zile la rînd. Reabilitarea acestui complex a fost ideea pe care Comunitatea Europoeană a găsit-o atractivă și pe cae a finanțat-o cu bani grei.

Pe urmele lui Enescu, Tzara, Luchian…

Reușita investiției din Moinești a pus la colț multe prejudecăți vizavi de potențialu turistic al localității. „Este o zonă excepțională – spune Cristian Chilom. Eu nu sînt de prin partea locului, deși am ceva sînge de moldovean în mine, dar mă mir cum pot spune unii că la Moinești nu se poate face turism. E drept, e nevoie de bani să fie reabilitate baza de izvoare minerale, unele clădiri vechi, unele trasee turistice și alte obiective care ar atrage lumea în zonă, pe urmele lui Tristan Tzara, a lui Enescu sau Luchian și nu numai. Noi am crezut în acest potențial și am început o lucrare, prin care restaurantul a fost modernizat, dar în care am păstrat specificul său rustic, de han la care, dacă tragi, găsești de toate – și masă și casă. Iar acum, după cum se cere, și sală de conferințe, și săli și terenuri de recuperare fizică și sport, un teren de paintball și altele. Unele există, deja, altele sînt în construcție”. Pădurea de pini a rămas intactă, dar și aici au fost necesare lucrări de igienizare. Cît despre han, nimic nu-l face mai prejos față de construcțiile celebre de la noi, cu săli de servire, cramă, terase în aer liber și, mai ales, o bucătărie și o cămară de care greu te mai poți despărți, dacă le cunoști.

Menu-uri de-ți lasă gura apă

Tradiția culinară românească dă clasă multor oferte în domeniu. La Moinești, însă, bucătăria hanului are ceva aparte. Mi-a fost dat să descopăr că aceasta se datorează și bucătăreselor, dar și administratorului complexului, rafinat cunoscător al bucatelor tradiționale și al zonelor din care pot fi procurate. Cristian Chilom a numit specialitatea casei în materie de gustări reci „Platoul tradițional Pădurea de pini”. âți lasă gura apă numai cît citești menu-ul: cîrnați de Pleșcoi, cîrnăciori de oaie, slănină ardelească, brînză de burduf și telemea bistrițeană, pastramă și mușchiuleț afumat și, mai ales „scărița țărănească” – o specialitate a cărei rețetă Cristian o păstrează la mare secret, culeasă de pe la cele mai pricepute bucătărese din Moldova și Ardeal. Ce să mai spun de palinca de Bistrița, parfumată și mărgelată, de vinul vechi de trei pînă la cinci ani, adus direct de la Odobești, Tohani, Cotnari sau Vîrteșcoiu, de rieslingul Beciul Domnesc din 2004. „Gătesc asemenea bucate – spune Cristian Chilom – de circa 30 de ani. Am duzini de rețete, pe regiuni tradiționale, și nu aduc nimic din comerț, ci numai din gospodării, de la producători pricepuți. Am sursele mele, pe care le țin, de asemenea, la mare secret”. Nu mai pomenesc de alte minunății, de ciorbe, de zacusca a la Pini, de murăturile acrișoare și picante și nici de taurii sau berbecuții puși la proțap. Pentru că despre acestea am de gînd să deschid un nou capitol. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!