Al cui ești, domnule Năstase?

Ștefan RADU

Indiferent de părerea pe care o am despre calitățile politice ale premierului încă în funcție, gafele monumentale pe care le-a făcut în ultimele zile m-au surprins. Nu credeam că este atît de rupt de realitatea din țara asta încît să nu-și de-a seama că este un perdant electoral. Și asta nu pentru că nu ar fi inteligent, bun cunoscător al teoriei și strategiilor politice, cu putere de muncă și ambiție pe măsură. Piatra de moară legată de picioarele lui se numește PSD, un partid în care interesele de grup țin loc de doctrină. Afectat profund de rezultatul oficial al votului pentru prezidențiale, domnul Năstase a încercat să mimeze o atitudine de analist rece, cunoscător al fenomenului. După ce duminică noaptea s-a grăbit să declare că „rezultatele finale vor fi exact cele pe care le merităm!” (pe principiul „gura păcătosului…”), 24 de ore mai tîrziu a vorbit despre existența a două Românii. Este inadmisibil ca liderul celui mai mare partid din această țară să pună pe poziții antagoniste părți ale națiunii. Datoria lui este de a asigura coeziunea socială, de a lupta pentru interesele unui popor văzut în ansamblul lui.

Dintr-o dată, președintele PSD s-a declarat portavocea unui electorat rural, aflat la limita supraviețuirii, îmbătrînit în mizerie. Ce legătură există între diplomatul Năstase, colecționarul de tablouri evaluate la zeci de mii de euro, înrudit cu o familie de vechi nomenclaturiști bine ancorați în Cartierul Primăverii, întotdeauna privilegiați, și segmentul de alegători evocat? Dacă luăm de bună referirea la „cei care au nevoie de sprijin nu pentru dezvoltare, ci pentru supraviețuire”, atunci cred că s-a referit la adunătura de miliardari datori la stat strînși în jurul său pe care i-a cadorisit cu ajutoare de milioane de dolari ori de cîte ori s-au aflat în pragul falimentelor. Nu de grija țăranilor năpăstuiți moare domnul Năstase, ci de teama dosarelor penale referitoare la privatizările dubioase pe care le-au cîștigat protejații partidului său. Mulți dintre cei care l-au votat nu se prăpădesc de dragul lui, ci se tem de primarii și baronii locali care i-au amenințat că le va tăia orice șansă de a supraviețui acestei ierni.

Am auzit oameni bătrîni care mărturiseau că au fost atenționați că dacă nu vor avea ștampila „votat” pe buletin nu vor pupa recalcularea pensiei. Iar dacă rezultatul în secția de votare va fi nesatisfăcător pentru guvernanți, atunci ajutorul pentru încălzire va veni la „Sfîntul Așteaptă”! Asta este România care l-a votat!
Cu tristețe, premierul s-a referit și la o altă Românie, cea „urbană, liberală, care dorește șanse mai degrabă decît ajutoare”. Este țara despre care am scris și altă dată, a întreprinzătorilor sătui de-atîta „sprijin” și care ar dori să fie lăsați să muncească într-un mediu de afaceri corect, guvernat de reguli care se aplică la fel tuturor. Conform declarației domnului Năstase, „asta este România care l-a votat pe Traian Băsescu”. Această parte de țară nu prezintă interes pentru PSD, partidul condus de Adrian Năstase, cîtă vreme liderul perdant mărturisește de bună voie: „în anii care vor urma, ambele Românii vor trebui reprezentate și noi (adică PSD, n.a.) vom rămîne alături de cei care ne-au acordat încrederea”. Adică va fi aplicat principiul „N-ați fost cu noi, nu sîntem cu voi!” Asta să fie ultima pagubă a românilor…

Ceea ce uită politicianul cu pretenții europene este România tăcută, cea care nu a votat la locale și nici la generale. Este partea cea mai consistentă, de aproape 50 de procente, mult mai mult decît au obținut cele două principale forțe politice care se manifestă pe scena românească, fiecare în parte. Este „țara” care nu poate fi considerată nici urbană, nici rurală, nici liberală, nici dornică de pomeni guvernamentale. Este România sătulă de promisiuni neonorate, neîncrezătoare în capacitatea clasei politice de a se reforma din interior. Acești români au considerat că nu au ce alege sau că votul lor este inutil pe termen mediu. Gestul lor de protest tăcut – discutabil din punct de vedere civic și al eficienței – pune, acum, problema legitimității structurilor de conducere care se vor construi în săptămînile următoare. Președintele țării a fost ales, de fapt, cu doar un sfert din voturile românilor, iar parlamentarii care se declară reprezentanții poporului au procente ridicole. Și ceea ce este mai grav, toți acești împuterniciți ai nației par total dezinteresați de soarta celor care au refuzat actul electoral!

Nu există semne că liderii partidelor, sociologii și marii politologi (navetiști pe la televiziuni) ar fi preocupați de descîlcirea misterului intereselor acestei Românii difuze și tăcute. Acolo se află sîmburele tuturor tensiunilor sociale viitoare, ale contestațiilor populare de anvergură, ale momentelor critice prin care va trece țara în anii ce vor veni. Politicienii trebuie să clarifice elementele de identitate politică, să spună clar ai cui sînt? Europa nu-și poate permite să primească în familia occidentală o Românie nedefintă. Pînă acum, am aflat doar că domnul Năstase dorește să intre în Europa cu o țară rurală, secătuită material, cu o garnitură de îmbogățiți ai partidului și o masă de manevră ușor de cumpărat cu o sacoșă de alimente, oferită cînd și cînd, de-a moaca. Noi, ceilalți, ce facem? întotdeauna pr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!