Alternativ sau continuu?…

Eugen VERMAN

Ieri dimineață, cînd m-am reîntîlnit cu amicul Benone, acesta era extrem de revoltat. Parcă mai iritat ca de obicei, căci, de fiecare dată cînd ne vedem, nu-i, cum se spune, în apele sale. „Auzi, domnule…, ăștia au înnebunit de tot! Nici nu știi ce să mai zici, cui să te adresezi, încotro s-o apuci. Abia în decembrie au scumpit curentul electric și, acum, de la 1 aprilie, îl scumpesc din nou, cu patru la sută… Nu, nu-s nebuni, mai bine zis îs bandiți, hoți de drumul mare…!”. Auzindu-i vorbele astea deloc „academice” – omul are studii superioare, a terminat, la vremea lui, Filosofia, e un tip înțelept aș zice, dar uite, gîndesc, în ce hal a putut tranziția asta să-l aducă pe om, așa gîndesc și-i dau dreptate. Nu, nu știam în acel moment că iar se majorează prețul la energia electrică și, chiar dacă aș fi știut, n-aș fi reacționat, poate, ca amicul B. În ce mă privește, judec lucrurile cu mai mult calm și, chiar, încerc să-mi strecor în explicații o oarecare doză de umor. Știu – tot de la „ei” – că la ora actuală în țara asta se produce cam de două ori mai multă energie electrică decît necesarul propriu al țării. Și mai știu că, acolo, în mizeria aceea mafiotă, se „poartă” tot felul de „relații” – de regulă cu iz politic – încît majorările de orice fel îmi apar absolut normale. Așa că nici nu mă mai miră și nici nu înjur. Tot ce-i real e rațional. Iar rațiunea pare a fi descoperită și în afacerea cu retehnologizarea Hidrocentralei Porțile de Fier I, dar și în manevrele preferențiale între „vînzători” și „clienți”. Chestia cu prețurile de producție care urcă și urcă merge la grădinița nu știu care… Așa că îi spun amicului meu, căutînd să-i temperez elanurile „revoluționare”: „N-ai de ce să-ți faci prea multă inimă rea, omule. Gîndește-te că azi e mai bine ca mîine. Gîndește-te că majorările astea nu se opresc la 1 aprilie și că vor mai continua, inclusiv la gaze și la carburanți. Nu vezi cum se procedează? Se merge alternativ: cînd curentul, cînd gazele, cînd benzina… Las’ că vom monta noi instalațiile alea eoliene și atunci n-o să mai plătim atîta… Că vîntul nu costă”. Deși mă ascultă cu vădită neîncredere, se pare că explicația mea, calmul meu l-au influențat spre „bine”, căci omul s-a domolit întrucîtva. A tăcut preț de un minut, după care a continuat, dar pe un ton mai blînd: „Cert e că, ușor, ușor, să aprinzi un bec în casă sau să folosești un frigider, nu mai zic de combină frigorifică, lucrul acesta, zic, va deveni un lux. De fapt, știi că eu am avut un congelator, dar am scăpat repede de el. Noroc cu prietenul acela al meu, patron de cofetărie, că mi l-a cumpărat. Altfel, plăteam cuiva numai să mă scape de el… Și mai știi, că ți-am spus, vecina mea, pensionară, fostă jurist la primărie, și-a lăsat în casă doar un bec, și acela de veioză. Ce mai, ne întoarcem la lampă, la opaiț!… Ai dreptate, n-are nici un rost să mă înfurii, că-i degeaba și face rău nervilor și inimii… La următoarea majorare – care, probabil, va fi prin vară – , voi fugi repede în pădure și voi prinde cu dinții de o cioată și după aceea voi înjura cioatele acelea și așa o să-mi vărs nervii. Am zis cioată? Da, pentru că pe aici, prin pădurile noastre, nu peste mult timp vor fi mai multe cioate decît arbori…”.nologizarea Hidrocentralei Porțile de Fier I, dar și în manevrele preferențiale între „vînzători” și „clienți”.

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!