Alternativele educaționale, între agonie și extaz

• în timp ce învățămîntul Waldorf trage să moară, sistemul „Step by Step” își trăiește o a doua tinerețe

Sistemele Waldorf și „Step by Step” sînt cele două alternative educaționale care au prins în județul nostru. De origine germană, respectiv americană, cele două au apărut ca o contraofertă la învățămîntul tradițional, pe la mijlocul anilor ’90. Ambele au pornit de la grădiniță, Waldorf-ul stabilindu-și cartierul general la fosta Grădiniță nr. 2, în timp ce reprezentanții „Step by Step” au preferat Grădinița nr. 16. Acum, doar cea de-a doua mai funcționează într-un sistem educațional alternativ. Trecerea anilor a pus însă, problema introducerii sistemelor alternative și la nivelul școlilor, pentru ca elevii să poată avea o educație coerentă.

Școala Waldorf, o eternă speranță

După mai multe peregrinări pe la diferite școli, Școala Waldorf părea că și-a găsit căminul la Școala „George Bacovia”. Niciodată sistemul nu a atras un număr impresionant de copii, dar a supraviețuit și, anul acesta, s-a ajuns la clasa a VI-a. De altfel, regulile sistemului prevăd că o clasă trebuie să aibă între 10 și 15 elevi. Dascălii care, în timp, s-au dedicat sistemului au trăit mereu cu speranța că Waldorf-ul se va extinde. Alternativa a confirmat însă din plin argoul fotbalistic, care spune că, uneori, un jucător „se naște speranță și moare promisiune”.

Acum, învățămîntul Waldorf la Bacău este la un pas de moarte: învățămîntul preșcolar a sucombat de mult, în timp ce tot ciclul primar este frecventat de numai 25 de copii, dintre care doar trei s-au înscris în clasa întîi. Drept urmare, conducerea Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) a adoptat, în premieră, o decizie radicală: funcționarea sub forma claselor simultane. O decizie pe care voci autorizate din interiroul Inspectoratului Școlar, dar și din Ministerul Educației o consideră oarecum anormală, în condițiile în care însăși noțiunea de alternativă ar excluse conceptul de învățămînt simultan. Mai mult sau mai puțin bună, decizia ISJ a ținut însă cont de un fapt evident: o clasă, fie ea și dintr-o alternativă educațională, nu poate funcționa cu numai trei elevi. Profesoara Angela Sterpu, inspector școlar cu probleme de programe instituționale și cooperare internațională, care are în grijă și alternativele educaționale, spune că motivele care au stat la baza declinului învățămîntului Waldorf la Bacău sînt, pe cît de numeroase, pe atît de complexe. „N-aș putea da, acum, un răspuns cert la întrebarea de ce învățămîntul Waldorf stă să moară. Cauzele sînt mai multe, dar nu vreau să fac nici un fel de speculații, pînă nu fac o analiză completă a fenomenului. Cert e însă că lumea nu prea știe ce este și ce vrea sistemul Waldorf”, ne-a declarat inspectoarea Angela Sterpu.

Învățămîntul „Step by Step”, un nou început

Primele clase în sistem „Step by Step” au funcționat la Școala „Spiru Haret”, acestea fiind frecventate de către copiii care terminaseră grupele de la Grădinița nr. 16. Totul părea că merge ca pe roate, pentru ca, după doi ani, să apară surpriza: desființarea claselor și trecerea elevilor la învățămîntul tradițional. „A fost alegerea părinților”, s-a spus la vremea respectivă. O explicație destul de subțire, atît timp cît aceeași părinți au fost de acord, timp de șase ani, ca micuții să meargă la „Step by Step”.

După doi ani de pauză, părinții copiilor care, în vara acestui an au terminat Grădinița nr. 16, au decis să reînființeze școala în sistem „Step by Step”. De data asta, la Școala „Alexandru cel Bun”. Tot acum s-a aflat că, în realitate, dispariția primelor clase de gen a avut la bază refuzul învățătoarelor de a mai continua. „Ce-i drept, pentru noi e mult mai mult de muncă decît în învățămîntul tradițional. Cu toate acestea, nu m-aș mai întoarce înapoi”, spune învățătoarea Mihaela Ojog, una dintre cele două dăscălițe care se ocupă, acum, de cei 19 elevi din clasa întîi „Step by Step”. „E vorba de o experiență nouă, dar și de libertatea de comunicare și de mișcare. Acum trei săptămîni, i-am ținut locul unei colege din școală, de la o clasă obișnuită. Pur și simplu, mi-a venit greu să mă reobișnuiesc cu stilul învățămîntului tradițional. Copiii erau temători, erau destul de mirați că le cer să-și spună punctul de vedere, că le pun și altfel de întrebări decît cele standard. Nu au bucuria de a veni la școală a celor de la «Step by Step»”, a completat Angela Ciupală, cea de-a doua învățătoare a clasei.

Venite după ani buni de predat în sistem tradițional la Școala Traian, Școala „Mihail Sadoveanu” ori Școala „Alexandru cel Bun”, cele două învățătoare spun că marele cîștig al sistemului ține de modul de abordare al copiilor. „Programele școlare sînt aceleași ca în învățămîntul tradițional, însă modul de abordare diferă complet. Noi avem șase centre: citire, scriere, matematică, construcții, științe și artă, fiecare copil avînd obligația să treacă, în timpul unei zile, pe la toate centrele. Alegerea inițială o face însă elevul. Pînă la ora 12,00, se desfășoară activitatea de predare, pentru ca, după masa de prînz, programul să continue, pînă la ora 16,00, cu fixarea cunoștințelor. Între 8,00 și 8,30 se desfășoară însă o activitate specifică sistemului și care nu lipsește din program sub nici o formă: întîlnirea de dimineață. Timp de jumătate de oră, vorbim despre chestiuni practice gen temperatură, anotimpuri ori data din calendar, dar există și așa-numitele «noutăți pe scaunul autorului», cînd fiecare copil povestește ce a făcut în timpul cît nu a fost la școală. Comunicarea între noi și elevi, precum și cea dintre noi, părinți și copii este extrem de importantă”, ne-a explicat învățătoarea Mihaela Ojog. În plus, în sistemul „Step by Step” nu există pedepse. „Dacă un copil greșește, încercăm să vedem împreună ce trebuie făcut ,pentru a nu se mai întîmpla”, explică Angela Ciupală. Altfel spus, e o chestiune de comunicare, în urma căreia rezultatele nu se lasă așteptate, elevii de la „Step by Step” obținînd cele mai bune rezultate în urma unui test făcut de către Inspectoratul Școlar și aplicat copiilor din mai multe sisteme educaționale. (Eduard CUCU)