„Am încercat să construim un castel frumos și am reușit”

Talentul și eforturile de la antrenamente ale voleibalistelor de la Știința Bacău au fost răsplătite în ziua de Sfîntu Gheorghe prin încununarea cu laurii de campioane ale României. Evenimentul a avut loc la șapte ani de la cucerirea primului trofeu de acest fel, timp în care echipa pregătită de antrenorii Florin Grapă și Melu Manta a urcat tot timpul pe podium, de cele mai multe ori pe treapta a doua. De această dată, ghinionul nu le-a mai atins pe studente care au reușit să învingă Rapidul de trei ori la cele patru turnee finale și să arate astfel că sînt cele mai bune din țară. După consumarea primelor două turnee, de la Piatra Neamț și Bacău, rapidistele aveau un avans de un punct și păreau că se îndreaptă spre un nou titlu. A venit însă acea superbă victorie a Științei, chiar în Giulești, plus alte cinci succese din tot atîtea partide la turneele din București și Galați, și medaliile de aur au ajuns în posesia băcăuancelor.

Un vis împlinit

Practic, Știința a devenit campioană în antepenultimul meci al turneului de la Galați, cînd a învins din nou pe Rapid cu 3-1. La adăpostul punctului în plus în clasament, Mihaela Truță și compania mai aveau nevoie doar de o victorie în ultimele două partide. Dar, așa cum stă bine unei campioane, Știința a încheiat examenele de la Galați en-fanfare. Emoțiile și nerăbdarea păreau să fi pus stăpînire pe voleibalistele băcăuane în meciul final, cînd titlul era deja adudecat. însă, după ce au fost conduse, 1-2, băcăuancele nu au ratat ocazia de a încheia campionatul cu o victorie și au întors rezultatul, 3-2 (27-25, 23-25, 18-25, 25-18, 15-10), în aplauzele celor aproximativ 300 de spectatori care au asistat și la decernarea medaliilor, a cupei și la înmînarea tricourilor de campioane. De la festivitatea de premiere a lipsit doar Melania Alexe, nevoită să plece mai repede cu o zi acasă din cauza unei răceli a fiului său, Rareș.

Campioanele sînt mai fericite decît o pot descrie cuvintele

Voleibalistele care au cucerit campionatul în 2005 se numesc: MIHAELA TRUȚĂ (căpitanul echipei), VIKTORIA POLISCIUK (Ucraina), ANGELA CHIVORCHIAN, TATIANA SIMEUNOVICI (Serbia), DRAGANA SEKULOVICI (Serbia), NATALIA IHNATUSHA (Ucraina), NICOLETA ȚOLIȘTEANU, DANA CIOCAN, MELANIA ALEXE, MONICA MORARU, BIANCA MOLDOVAN, GEORGIANA ANGHEL. Majoritatea se află la prima lor medalie de aur la senioare, ceea ce înseamnă că ziua de 23 aprilie 2005 este cea mai fericită din cariera lor sportivă. Recordmena echipei la numărul de titluri este ucraineanca Natalia Ihnatusha, sportivă aflată la a 5-a sa reușită de acest fel. Precedentele patru isprăvi similare au fost realizate în Ucraina (de trei ori), respectiv Austria (cu echipa Telecom Post Vienna). De asemenea, Melania Alexe și Dana Ciocan se află la cea de a doua medalie de aur, ambele sub culorile Științei Bacău. Citiți să vedeți ce au spus, imediat după meciul final, proaspetele campioane!

Mihaela Truță: „Mă simt împlinită profesional”

„Sînt fericită. Sînt foarte fericită. Sînt campioana României și mă simt împlinită din punct de vedere profesional. Dedic acest titlu familie și prietenilor și tuturor celor care au fost aproape de noi pe tot parcursul campionatului. Acum trebuie să luăm și Cupa României”.

Viktoria Polisciuk: „Precrasnaia!”

„Este extraordinar!. Este primul meu titlu de campioană. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi sun familia și pe prietenul meu Oleg, care este jucător de baschet și student la Kiev. A fost un an foarte bun, excelent. Mi-au ieșit aproape toate cele pe care mi le-am propus. Abia aștept să mă întorc acasă și să sărbătoresc, de Paște, alături de părinți, de sora mea Olena și de Oleg”.

Angela Chivorchian: „Familiei mele”

„Este o foarte mare realizare pentru mine. Este primul meu titlu și mă bucur că am putut ajuta echipa. Dedic succesul familiei mele, prietenilor și tuturor celor care ne-au fost aproape. Cred că tatăl meu este mulțumit de cadoul acesta, de ziua sa onomastică. Nu mă pot gîndi la altceva acum. Sînt bucuroasă că am cîștigat”.

Tatiana Simeunovici: „Mă așteaptă fiică-mea cu medalia”

„Este primul meu succes de asemenea importanță. Sînt foarte fericită și foarte obosită. Acum n-avem timp de sărbătorit dar o voi face cînd voi ajunge acasă. Vreau să cred că am făcut un joc de calitate cu toatele din echipă. Mă bucur că am putut bucura publicul care ne-a susținut. Sper să cîștigăm și Cupa. I-am promis Angelei, fiica mea de un an și jumătate, că îi voi da medalia cînd voi ajunge acasă. Știu că abia așteaptă să se laude cu ea. Mulțumesc soțului pentru că m-a înțeles, m-a suportat și m-a ajutat”.

Nicoleta Țolișteanu: „Așteptam de șase ani”

„Din 1999, cînd am venit la Știința (n.r., de la Piatra Neamț), au trecut șase ani de muncă. De atunci aștept un titlu și la senioare, unde am mai fost doar vicecampioană. Dedic victoria familiei mele și lui Cristi, viitorul meu soț, cu care mă voi căsători, probabil, în octombrie. Am început poate mai slab campionatul, dar apoi cred că am avut evoluții constant bune. Sper să luăm Cupa și apoi să mă bucur din plin de Săbătorile de Paște în familie, atît în Bacău cît și în Piatra Neamț, pentru că pe 5 mai trebuie să plec la lotul național”.

Natalia Ihnatusha: „Cadou la împlinirea a 30 de ani”

„Sînt foarte fericită pentru această medalie care este și un cadou pentru mine. Pe 3 mai voi împlini 30 de ani. Abia aștept să ajung acasă la Kiev și să-mi văd părinții, Raisa și Viktor, ca și pe fratele meu Igor, alături de care voi petrece Sărbătorile învierii Domnului”.

Dana Ciocan: „Pentru soțul meu”

„Este un moment foarte frumos din viața mea. Am început în 1998 cu un campionat cîștigat cu Știința, în primul meu an la această echipă, și iată că după 7 ani bucuria s-a repetat. Sînt foarte fericită și dedic medalia soțului meu”.

Dragana Sekulovici: „Fiicei mele Sara”

„Nu știu dacă pot să spun cît de fericită sînt, și oricum nu sînt prea vorbăreață de felul meu. Este prima mea medalie de aur și este pentru fiica mea Sara și pentru soțul Mirko”.

Antrenorii au primul și ultimul cuvînt

Florin Grapă (antrenor principal): „Aștept acest titlu de 7 ani. Victoriile directe cu Rapidul, din turneele finale, au fost hotărîtoare. Echipa s-a descătușat în turneul de la București. Altfel, mai greu a fost în play-off, cu Timișoara. Mi-a fost frică să nu pierdem locul al 4-lea și calificarea la finale. Apoi, mi-am zis că avem șanse la cîștigarea campionatului. Știu că puțină lume mai credea că vom reuși după înfrîngerea de acasă cu Rapidul. Sper ca anul acesta să răzbunăm toate nereușitele și prin cîștigarea Cupei României. Dedicăm victoria celor care iubesc acest sport. Vrem să credem că se vor apropia de noi și alți oameni cu posibilități financiare, așa cum a făcut-o și o face domnul Gheroghe Antochi, președintele Societății Agricola Internațional care, după cum vedeți, a venit să ne vadă aici și să ne felicite. Tot meritul aparține fetelor și le mulțumesc!”

Melu Manta (antrenor secund): „în viziunea mea, în fiecare an am încercat să construim un castel frumos și am reușit. Păcat că vreme de șase ani s-a ruinat atunci cînd trebuia contemplat cu dragoste. Anul acesta castelul nu s-a mai dărîmat și acest lucru s-a datorat fetelor care au înțeles că alcătuiesc o echipă frumoasă, competentă. Este un vis împlinit. Și noi ne săturasem de locul secund, așa cum mulți băcăuani se săturaseră. Este o victorie a voinței, a valorii, a încrederii în forțele proprii. După turneul al doilea am trecut printr-un moment de cumpănă. Am reușit să realizăm meciuri foarte bune în turneul de la Rapid și apoi să ne consolidăm poziția. Acest titlu îl dedicăm familiilor, prietenilor, băcăuanilor, oamenilor de suflet care ne-au ajutat și, nu în ultimul rînd, presei băcăuane. (Marius AMBROZIE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!