Am întîlnit și români fericiți

Centrul – pilot «Miorița», raiul bolnavilor mintal
• în Parincea, 36 de persoane cu handicap psihic au găsit refugiu într-un centru la standarde occidentale n grupul condus de Roni Dorneanu îmbină activitățile agricole cu cele culturale n un tînăr abandonat la numai șapte ani și-a găsit locul aici

Există printre noi ființe cu care soarta n-a fost tocmai îndurătoare, oameni care n-au cunoscut liniștea și bucuria unui cămin, nici viața normală cu slujbă și familie. Sînt persoanele cu handicap psihic, cei destinați să depindă de compasiunea și ajutorul altora, aceia cărora societatea românească de azi nu le oferă aproape nici o șansă de a se realiza cumva. Și totuși, în județul nostru, cîțiva tineri provenind din centrele de plasament și prezentînd diverse tipuri de dizabilități psihice au căpătat o nouă șansă de relativă normalitate atunci cînd au fost trimiși la Centrul-pilot «Miorița» din comuna Parincea.
De la șosea, Centrul «Miorița» are aparența unei simple gospodării de țăran avut, frumoasa livadă ascunzînd clădirile din spate. O dată intrați însă, am descoperit o adevărată fermă utilată în stil occidental. Aici e «acasă» pentru o adevărată comunitate formată din persoane cu handicap și aceia care au grijă de ele în fiecare zi. „Centrul a luat ființă în urmă cu doi ani, fiind la acea vreme singurul proiect de acest gen din țară. Menirea lui de bază este aceea de a-i învăța pe beneficiari cum să se autogospodărească avînd la dispoziție toate resursele necesare unei locuințe în mediul rural: casă, grădină, livadă, pămînt și animale”, a explicat directorul așezămîntului, kinetoterapeutul Roni Dorneanu. Așa au ajuns la Parincea 36 de tineri între 18 și 31 de ani, luați din mai multe instituții ale Direcției Județene de Asistență Socială Bacău, pentru care Centrul ar putea fi cămin pe toată viața.
Atrag atenția din primul moment locuințele, care-ar face să pălească mulți proprietari de apartamente din Bacău. în camerele luminoase, dotate fiecare cu radio-casetofon, domnește o curățenie desăvîrșită. Fiece casă are două băi moderne, bucătărie complet utilată, cameră de zi cu televizor, mașină de spălat automată și chiar centrală proprie. Spectaculoasă s-a dovedit a fi și ferma, care găzduiește o puzderie de păsări, vaci, porci și iepuri. Nici pivnița nu e mai prejos: adevărat depozit de alimente pentru iarnă, aceasta arăta aproape ca un magazin sătesc. „Avem, de asemeni, solarii, grădină de legume și circa un hectar de pămînt. Transportul pe timp nefavorabil îl asigură o mașină de teren adusă de Crucea Roșie”, a precizat Roni Dorneanu. Cît despre personalul implicat în viața grupului, acesta e format din administrație și pază, dar și din asistenți medicali și sociali, psiholog, kinetoterapeut sau ergoterapeut, instructori educaționali.
însă locuitorii centrului nu-și trec vremea numai cu munci specifice gospodăriei, ci și, atît cît e posibil, cu activități de natură spirituală. „Tinerii merg sistematic la biserica din sat sau organizează cercuri dedicate artelor, precum teatrul de păpuși sau muzica. De altfel, mai toți au urmat cursuri pentru a învăța să lucreze ca zugravi, tîmplari și cofetari”, a mai spus directorul «Mioriței». Și totuși, a adăugat el, unii au plecat de-a lungul timpului, eșuînd să se adapteze comunității din cauza unei anume dependențe de resurse ale orașului, precum concertele în aer liber sau cinematograful.
Am stat de vorbă și cu unul din fericiții tineri care-au ajuns să ducă o viață aproape normală în această instituție. Ciprian Benescu are 22 de ani și se simte bine aici după o copilărie plină de necazuri, părinții dîndu-l la orfelinat din lipsă de bani pe cînd avea numai șapte ani. „înainte de a fi trimis la Parincea, am stat multă vreme în centrul de plasament din Tîrgu Ocna. Părinții mi i-am revăzut acum cîțiva ani, dar nu m-au recunoscut drept copilul lor. Aici mi-e familia acum, aici muncesc, aici trăiesc”, ne- a povestit Ciprian. „Este cel mai bun grădinar”, l-a lăudat directorul.
în ciuda greutăților timpului și a fondurilor insuficiente primite de la Consiliul Județean, Centrul-pilot din Parincea prosperă. „Nu ni s-au dat mari șanse la început, mai ales că doar doi dintre asistați știau, de exemplu, cum se folosește hîrtia igienică. Dar nu ne-am lăsat și am scos-o la capăt prin efortul comun”, a încheiat Roni Dorneanu. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!