Multi drumeti au urcat strimta vale a Slanicului de mai bine de 200 de ani incoace, de cind un serdar, pe nume Mihalache, zis si Mihaluca Spiridon, mergind la vinatoare de cerbi in pustietatea codrilor nepatrunsi pina atunci de picior de om, a dat de primul izvor de apa minerala. Doborind copacii si sfarimind stincile, el a deschis o poteca ingusta pe care oamenii razbeau calare spre izvor. Fiul lui Spiridon- gramaticul Camarii Ocnelor, Mihalache Spiridon a fost numit serdar de catre caimacamul Stefan Vogoridi in 1822, dar titlul boieresc era unul onorific. Renumele sau a fost legat de frumoasa legenda a descoperirii izvorului mineral nr.1, in urma vinatorii organizate pe aceste locuri. In urmatorii ani, serdarul mai descopera citeva izvoare si obtine de la domnul Scarlat Calimah, in 1816, concesiunea exploatarii lor. Timp de aproape patruzeci de ani, Mihalache Spiridon administreaza noua asezare, care incepe sa capete conturul statiunii de mai tirziu. Domnitorii Ionita Sturdza si Mihail Sturdza acorda pe la 1863 privilegii serdarului pentru a construi feredee (baile) si a coloniza bejenari destinati slujbelor necesare pentru functionarea feredeilor. In anul 1840, domnitorul Mihail Sturdza trece administrarea Bailor Slanic in grija statului. Deceptionat, serdarul Mihalache Spiridon va inceta din viata in 1844. In 1851, domnitorul Grigore Ghica va dona Baile Slanic si 800 de falci de padure Epitropiei Sf.Spiridon din Iasi. Nepotii serdarului, Radu si Nastasache, vor deschide un lung proces cu statul pretinzind despagubiri pentru pierderea Bailor Slanic, cerere respinsa de Tribunalul Bacau in 1869. Si pentru ca tot am facut o paranteza, amintind despre cel care a descoperit primul izvor mineral de la Slanic Moldova, sa mai spunem ca vestea descoperirii izvoarelor din gradina lui Nastasache (unul dintre nepotii lui Mihalache Spiridon) de la Tirgu Ocna, in 1846, a aparut si in presa vremii, astfel ca pe la 1850, Tirgu Ocna devenise a doua statiune balneo-climaterica din Moldova. Nastasache se dovedeste un bun organizator ca si bunicul sau. Amenajeaza parcul, construieste camere pentru pacienti si turisti. In 1888, dupa moartea proprietarului, in timpul primarului Dumitru Metaxa, primaria tirgocneana a cumparat de la mostenitorii sai, prin colonelul Panait Botez, parcul cu baile de peste Trotus, cu suma de 15.000 de lei. Peste circa jumatate de secol, parcul din Tirgu Ocna a fost cunoscut sub denumirea de „Baile Nastasache”, fiind renumit prin pitorescul sau.
Dar sa revenim la Slanicul vremurilor de odinioara, cind unii dintre drumetii care urcau pe valea cea ingusta a piriului Slanic si-au sapat numele in peretele stincilor, ori l-au cioplit in trunchiurile brazilor. Unele se mai vad si astazi, pe altele le-au sters vinturile si ploile. Costache Conachi, poetul care alaturi de fratii Vacaresti a deschis drumul liricii romanesti, a incrustat in coaja unui brad sentimentele ce i le purta frumoasei Zulnia, numele de alint al Smarandei Donici, nimeni alta decit mama lui Costache Negri, cu care se va si casatori in 1828. Poetul a intilnit-o pe Smaranda in mijlocul naturii fermecatoare a Slanicului: „Calatorule, nu trece, sta, citeste si cunoaste / Ca amorul cel mai strasnic din prietesug se naste”. Dupa 14 ani de la moartea Zulniei, intimplata pe la 1831, cind se implineau totodata si 26 de ani de cind o cunoscuse la Slanic, poetul, impovarat de virsta si neimpacat cu gindul mortii iubitei sale sotii, cauta zadarnic acel copac pe care isi incrustase dorurile tineretii si care acum nu mai exista. El scrie atunci una dintre cele mai bune poezii ale sale, in care inspiratia anacreontica se imbina cu lirica lautareasca a vremii: „Apoi dar scris a fost inca / Sa te mai vad, inalta stinca / Sa te mai vad, dar vai mie, / Nu cu draga mea Zulnie / Ci singur, ca vai de mine, / Alb si rece ca si tine”. Multi carturari moldoveni veneau in toate verile la Slanic, unde duceau in mijlocul naturii o viata simpla, care le incinta sufletul si le daruia sanatate si putere. Unul dintre cei dintii vizitatori ai statiunii care de abia incepea sa-si aseze temeliile a fost, in vara lui 1816, Veniamin Costache, mitropolitul carturar al Moldovei. (Va urma)
Lasă un răspuns