An cu recoltă bună la porumb

Este ora prînzului și căruțele merg agale, trase de caii istoviți de povara porumbului și de căldura ireală pentru această perioadă a anului. Miroase a coceni arși, iar șoselele sînt presărate cu resturi de porumb. Aproape în fiecare curte sînt grămezi de știuleți, semn că oamenii vor fi oarecum acoperiți pentru iarna care se apropie. Vremea din ultimele zile a ținut cu ei, așa că, pe cîmpuri, glugile de coceni sînt aliniate, în așteptarea căruțelor sau a remorcilor care să le încarce. Porumbul va fi făină iar, cocenii vor merge la animale, iar ciocălăii vor ajunge pe foc. Oamenii se agită, unii depănușează, iar alții leagă grămezile de coceni. Peste tot se vede că oamenii au avut grijă să strîngă la timp recolta. A mai rămas doar să mai încarce știuleții și să-i ducă în coșere. Zona este săracă, dar oamenii muncesc din greu pentru a-și cîștiga existența.
Oamenii din aceste locuri, nu foarte favorizate, spun că, anul acesta, pămîntul le-a dat mai mult porumb decît se așteptau, așa că au toate motivele să stea liniștiți pentru iarnă. Unii au scos mai mult porumb decît se așteptau, alții au reușit să aducă în ogradă atît cît să le ajungă pentru a crește cîteva animale. Cei mai conștiincioși și mai încrezători în răsplata pămîntului muncit au rămas tot cei mai bătrîni. Ei sînt cei care mai cred că, dacă muncești pămîntul cu sîrg, acesta te răsplătește.
Constantin Pamfil, din Răchitoasa, este pensionar și a fost tractorist timp de 37 de ani. Acum, se dedică doar pămîntului, de pe urma căruia trăiește. El este mulțumit de strînsura de anul acesta și spune că a muncit din greu ca să ajungă, acum, să-și vadă hambarele pline. Ba, mai mult, are atît de mult porumb că nici nu i-a încăput în adăposturi. „Dacă părinții ne-au lăsat pămînt, noi trebuie să îl muncim. Am trudit trei săptămîni ca să strîngem porumbul. De pe un hectar și jumătate am adunat 2.500 kilograme de știuleți. Nu mi-au încăput toți în coșer și vreo 700 de kilograme a trebuit să îi pun într-o improvizație. Am avut și oameni la strîns pe care i-am plătit cu 150.000 de lei pe zi, dar au cam tras pisica de coadă. Cred că mi-au muncit cam de 80.000 de lei pe zi. Eu zic că nu se poate să nu scoți producție bună dacă te ții de pămînt și îl muncești așa cum trebuie. Dacă-l lași să-l pască iepurii, nu ajungi nicăieri”, a explicat Constantin Pamfil. Acesta a mai ținut să adauge că e foarte important să te trezești la patru jumătate, cinci, ca să fii pe cîmp pînă la șase. A mai explicat că, atunci cînd aduni porumbul de pe cîmp trebuie să fii foarte organizat și exact. „Eu iau 10 metri de parcelă pe care mergem cu totul, de la tăiat pînă la legat. Cînd îi pun în coșer, am grijă să nu îi pun cu mătase, pentru că își fac șoarecii cuib acolo”, a oferit o soluție omul.

Tractorul ar face minuni

Satul Colonești a fost mai puțin favorizat anul acesta, ținînd cont că grindina le-a distrus oamenilor suprafețe întregi de culturi. Tot porumbul este baza și aici, iar oamenii sînt mulțumiți de recoltă. Cei care au norocul să lucreze cu un tractor spun că se vede de departe că eficiența este alta. Gheorghe Vînău este unul dintre cei care se bucură de un tractor. El spune că, din ’90 încoace, anul acesta este cel mai bun la porumb. „De pe trei sferturi de hectar am adunat pînă acum trei remorci de știuleți, adică în jur de opt tone. Muncim de trei zile și nu am terminat. O parte din porumb o să-l ținem pentru animale, iar o parte o să-l vindem. Făina de porumb se dă cu 8.000 de lei kilogramul. Dacă ar fi motorina un pic mai ieftină măcar în campanie ar fi și mai bine”, a spus Gheorghe Vînău.
Și în Izvoru Berheciului oamenii se bazează tot pe porumb. Doar cîmpurile le aduc existența și, de aceea, muncesc din zori și pînă seara pentru a-l valorifica. Chiar dacă sînt ani care nu le aduc prea mari recolte, oamenii se cramponează totuși de pămînt. Tot cei mai în vîrstă sînt cei mai dăruiți gliei pe care o lucrează, cum știu ei mai bine. Din păcate, aici, din cauza grindinei, oamenii nu au avut o recoltă, așa cum s-ar fi așteptat. A ieșit totuși atît cît să poată crește cîteva animale în bătătură. Romeo Balea a fost profesor de chimie, apoi chimist, iar acum este pensionar. S-a retras în Izvoru Berheciului, unde îngrijește de pămîntul soacrei. „Era prea frumoasă recolta ca să fie și adevărată. De pe un hectar de pămînt am strîns patru saci de porumb. âmi ajunge ca să cresc și eu niște porci. Eu zic că am întreținut bine porumbul anul acesta, dar grindina mi-a distrus vreo 800 de kilograme. Am cheltuit 10 milioane de lei și m-am ales cu praful de pe tobă. Am văzut la Răchitoasa că oamenii vînd kilogramul de știuleți cu 2000 de lei. Ținînd cont că de la un kilogram de păpușoi scoți cam 700 de grame de boabe, rezultă că un kilogram de grăunțe costă 3000 de lei. în aceste condiții, cred că este mai rentabil să-l cumperi”, a estimat Romeo Balea.
Toată lumea știe că munca la cîmp este foarte grea. Cei care trăiesc doar din pămînt știu mai bine că, oricît de greu ar fi, ei trebuie să muncească din greu pentru a trăi. Oamenii care trăiesc în „valea plîngerii” au singură alternativă, aceea de valorifica la maxim pămînturile. (Bianca TOMESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!