An după an

Elevii încep, iar, școala pe șantier
• în multe școli din județ lucrările de reparații și igienizare sînt rămase în urmă n cu cîteva zile înainte de 15 septembrie, o parte dintre angajații primăriilor, precum și femeile de serviciu din școli, se transformă în zugravi, tîmplari, vopsitori sau faianțari n unele școli erau, ieri, ferecate și pustii n acolo unde încă se mai lucrează, directorii recunosc că un ajutor substanțial îl primesc de la părinții elevilor

Slalom printre saci de ciment, mormane de moloz, lopeți și cazmale. Asta vor face, din 15 septembrie, sute de elevi din mai multe școli din județ, dacă lucrările de igienizare și reparații aflate acum în plină derulare nu vor fi terminate la timp. Iar după cum stau lucrurile, sînt puține șanse ca aceste lucrări să fie terminate pînă la începutul noului an școlar. Majoritatea acestor renovări se fac cu mînă de lucru necalificată. Femeile de serviciu pregătesc varul și vopselele, spală, la sfîrșit, perdelele și șterg geamurile, iar bărbații, care în timpul anului se ocupă de curățenia din școală și de făcutul focului în sobe, se cațără acum pe schele și se apucă de tencuit și de zugrăvit. La această oră nu există, practic, unitate de învățămînt care să poată spune că este gata să își primească elevii în clase. Acolo unde s-au terminat de reparat pereții mai este de dat cu var sau vopsea, iar la școlile unde pereții sălilor de clasă nu au văzut strop de var, băncile sînt claie peste grămadă, iar ferestrelor le mai lipsesc multe ochiuri de geam. într-o astfel de situație se află acum școala din Traian. încojurată de schele de la un capăt la altul, clădirea se află în plin proces de renovare. Cîțiva salariați ai primăriei din localitate se grăbeau să termine de tencuit pereții exteriori, iar alți angajați se ocupau de văruitul și vopsitul pereților din interior. „Pînă la sfîrșitul săptămînii, acestea vor fi toate gata”, ne-a dat asigurări unul dintre oamenii aflați pe șantier.

Copiii din Glodișoarele, cei mai norocoși din Secuieni

Tot pînă la sfîrșitul acestei săptămîni, speră să termine toate lucrările și Maria Năcuță, directorul școlii din Secuieni. însă, în afara unei alei exterioare, care tocmai fusese cimentuită, și a unor pereți ce mai trebuiau văruiți și vopsiți, prea multe lucruri nu erau de terminat. „Am avut, la începutul acestui an, 700 de milioane de lei vechi repartizați pentru școală. Din acești bani a trebuit să cumpărăm lemne pentru foc și să facem lucrările de reparații necesare. însă probleme deosebite nu am avut. Școala a avut aproape în fiecare an eliberat avizul igienico-sanitar, așa că ne-am străduit să ținem lucrurile din scurt și să nu avem probleme. Cît privește restul școlilor din comună, cel mai bine le va fi elevilor din Glodișoarele, unde a fost construită o școală nouă, ce va fi dată în folosință odată cu începerea noului an școlar”, ne-a explicat directorul școlii din Secuieni. La noua școală din Glodișoarele, însă, lucrurile nu stăteau tocmai așa cum încerca să ne convingă Maria Năcuță. Mai era de lucrat pînă să poată intra elevii în clase, pentru că urmele lăsate de constructori nu erau chiar îndepărtate, iar geamurile mai aveau, încă, pete de var.

Omul de serviciu, bun la toate

Plin de var, cățărat pe o schelă, Aurel Derla, omul de serviciu de la școala din Izvorul Berheciului, se străduia să termine mai repede de văruit cele cîteva săli de clasă rămase nefinisate. Holurile erau pline de bănci așezate în stive, de sacii de ciment și bidoanele de vopsea te împiedicai la tot pasul, însă Gheorghe Bertea, directorul școlii, se arăta mai mult decît convins că în cîteva zile toate treburile vor fi gata. „Am făcut din nou dosare, pentru toate școlile, pe care le-am dus la avizare la Autoritatea de Sănătate Publică. Mai mult de atît nu cred că puteam face într-o școală din mediul rural cum este a noastră, așa că sper să putem obține, din nou, autorizațiile sanitare. Singura școală în care avem probleme este cea din Oțelești. Am închiriat, însă, casa unui fost învățător, așa că, pînă vom repara școala, îi vom muta aici pe cei opt copii înscriși la această școală „, a precizat Gheorghe Bertea. La rîndul său, Ion Ciuche, primarul comunei Izvorul Berheciului, s-a arătat neîncrezător în privința modului în care sînt eliberate autorizațiile sanitare. „Pînă acum, cel puțin în cazul nostru, majoritatea autorizațiilor au fost emise din birou. Nu a venit nimeni de la Autoritatea de Sănătate Publică la noi în școală, să vadă exact cum stau lucrurile” a mai afirmat primarul Ciuche.

Tavane rase pînă la șipci, la școala din Tarnița

în localitatea Tarnița, căldirea școlii arăta ca după război. Toate tavanele erau coșcovite pînă la șipci, iar o echipă de meșteri încerca să acopere golurile cu plăci de rigips. Un salariat al primăriei, care făcea parte din echipa de muncitori, ne-a arătat că toate tavanele din școală au fost înlocuite, inclusiv cele de pe holuri. „Mai avem doar cîteva săli și terminăm. Pînă la sfîrșitul săptămînii sîntem gata cu tot”, ne-a dat asigurări bărbatul, deși nici el nu prea părea convins de ceea ce spunea. Cîțiva kilometri mai spre deal, la Oncești, ambele școli din localitate păreau a fi aproape gata să își primească elevii. Condițiile din cele două unități de învățămînt difereau, însă, ca de la cer la pămînt. La școala cea nouă, construită de Ministerul Educației și Cercetării cu fonduri venite de la Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare, erau termopane la ferestre, clasele erau vopsite în culori vii, iar la cele două chiuvete de pe hol elevii vor putea să se spele pe mîini în pauza mare, înainte de a-și mînca pachețelul. în comparație cu aceste lucruri, vechea școală părea desprinsă dintr-un cu totul alt veac.

Școli cu uși ferecate

La Blăgești, unele școli și grădinițe se apropie de final cu pregătirile, iar altele arată ca un șantier. în cîteva, însă, nu am avut posibilitatea să vedem în ce stadiu se află lucrările, deoarece erau ferecate și înăuntru nu era țipenie de om.
Marți, în jurul orei 9.00, ne-am oprit în fața Școlii nr. 2, cu clasele I-IV, din satul Valea lui Ion. La acea oră, însă, nu am găsit pe nimeni în unitate. Ambele intrări erau încuiate. De la unele ferestre lipseau ochiuri de geam, iar closetul din spate era plin pe jos cu fecale uscate. Pereții erau coșcoviți, cu tencuiala căzută. „Am văzut că au dărîmat o sobă, dar nu știu dacă au terminat-o de ridicat”, ne spune un sătean care locuiește în apropiere. O femeie se duce și ea și zgîlțîie de ușă, dar în zadar. „M-a chemat doamna învățătoare, ieri, să ajut la curățenie. Nu am putut și i-am zis că vin astăzi. A rămas că ne vedem la ora 9.00. Trebuie să șterg geamurile”, ne spune Doina Săpătoru. La Școala nr. 1 Valea lui Ion, cu clasele I-VIII, avem, însă, mai mult noroc. Aici găsim mai multe cadre didactice. în fața intrării, mai multe femei și bărbați (unii, beneficiai ai ajutorului social, alții, salariați ai școlii, printre care cele două femei de serviciu) tăbîrcesc la cioate uriașe din lemn. în cîteva minute își face apariția și directorul școlii, Vasile N. Vișan. „Toate sălile de clasă sînt igienizate. Primăria ne-a dat materialele și am văruit și vopsit cu femeile de serviciu din unitate. Am curățat și sobele, avem acum și lemne”, declară directorul. într-adevăr, școala este curată atît în exterior, cît și în interior. Au fost puse și perdele la ferestre. Și incinta este destul de îngrijită. Totuși, mai trebuie înlocuită sticla spartă de la geamuri, refăcute hornul și pavimentul de la WC și văruit acesta. „Mai avem de vopsit și pe hol, dar se rezolvă repede. Dar nu avem instalație de apă și nici încălzire centrală. Ne chinuim ca, pentru spălat pe mîini, să asigurăm apă din fîntîna școlii în mici rezervoare și să facem focul în sobe cît mai de dimineașă, pentru a fi cald cînd vin elevii”, mai spune directorul Vasile Vișan. Pregătirile sînt pe terminate și la grădinița situată vizavi de școală. Aceasta, însă, nu are gard.

La Țîrdenii Mari, zi liberă pe șantier

în satul Țîrdenii Mari, cadrele didactice nu par să realizeze că mai sînt cîteva zile pînă la începerea școlii. La ora 10.00, ușa grădiniței de aici era încuiată, iar înăuntru nu se auzea nici o mișcare. Prin fereastra spartă se vedea doar că lucrările de igienizare sînt începute, dar abandonate. Unitatea nu are gard și dă impresia de casă părăsită. Și la Școala cu clasele I-IV sîntem întîmpinați tot cu un lacăt mare pe ușă. Școala este un șantier atît în interior, cît și în exterior. în curtea, împrejmuită de un gard, din care lipsesc scînduri din loc în loc, pasc tot felul de orătănii. Mai mulți copii de la casele din jur ne spun că „astăzi nu a venit nimeni la școală”. Pînă la urmă, avem ocazia să privim și interiorul. „Este prima reparație mai serioasă la această școală. S-a consolidat și tencuit complet pe dinafară și s-a dat cu var de piatră. în interior, pereții au fost tencuiți și văruiți, iar tîmplăria, vopsită”, ne spune Ioan Ailenei, directorul școlii, sosit în grabă mare, probabil, în urma unui telefon primit de la Școala cu clasele I-VIII din Valea lui Ion. Este evident că școala beneficiază acum de o igienizare mai acătării. Dar mai sînt încă multe de rezolvat. în una dintre cele două săli de clasă, soba a fost refăcută, dar stă într-o rînă, gata, gata să se dărîme. Cîteva geamuri sînt sparte, iar cele intacte sînt acoperite de stropi de ciment și var. Și înăuntru este mult de lucru, pînă ce se va reuși curățarea pardoselii. Dar directorul școlii este optimist și crede că părinții copiilor îi vor sări în ajutor. Dacă nu ar fi părinții, multe școli ar arăta și mai dezolant la început de an. (Elena SOLOMON, Elena ȚINTARU), ia

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!