Anul Enescu

„Oedip” – în reprezentație de gală

* Enescu la Expoziția Universală de la Paris

Anul 1937 debutează furtunos pentru România. Bucureștiul va fi gazda unor reuniuni internaționale. în luna septembrie va avea loc „Congresul internațional de antropologie și arheologie preistorică”, la care vor participa savanți din mai multe țări ale lumii, printre care Franța, U.R.S.S, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Suedia, Belgia, Turcia, Olanda, Polonia, Iugoslavia. Lucrările vor fi conduse de profesorul E. Pittard, de la Universitatea din Geneva, secondat de prof.dr. Nicolae Minovici. Tot în această lună încep lucrările „Congresului interbalcanic al matematicienilor”. Iau parte savanți din Iugoslavia, Grecia, Bulgaria și Turcia. Cîteva zile mai tîrziu se întrunesc și guvernatorii Băncilor Naționale din Țările Micii ânțelegeri, iar medicii vor participa la cel de-al V-lea „Congres internațional de oto-rino-laringologie”. Și pentru prima dată capitala română găzduiește „Balcaniada de atletism” – miniatură a jocurilor olimpice.
în aprilie, revista „Muzică și poezie” publică o scrisoare a lui George Enescu în care marele muzician semnalează talentul muzical deosebit a doi copii: Valentin Gheorghiu, în vîrstă de 8 ani și Ștefan Gheorghiu, de 10 ani. Dar cel mai mare eveniment al anului era participarea României la „Expoziția Universală” din Paris. Era în joc întreg prestigiul țării la această importantă manifestare economică și culturală internațională.
S-a alcătuit un plan detaliat, în care o mare pondere o avea reprezentarea noastră culturală. La 24 mai are loc deschiderea oficială. Chiar din prima zi „pavilionul românesc s-a bucurat de un succes constant și strălucit”. „Săptămîna românească” a umplut inimile tuturor de bucurie și mîndrie. La „Opera Mare” din Paris are loc reprezentația de gală cu „Oedip” de George Enescu. Publicul ovaționează opera și pe autor minute în șir. Urmează un recital cu muzică românească de cameră în interpretarea lui George Enescu și Dinu Lipatti. în program: compoziții de George Enescu, Mihail Jora, Sabin Drăgoi, Dimitrie Crucli, Dinu Lipatti, Stan Golestan, Theodor Rogalski. Publicul parizian e încîntat atît de interpretarea prestigioasă, cît și de frumusețea pieselor muzicale. Peste tot se vorbește elogios de România, iar presa franceză se întrece prin a aduce cuvinte de admirație. Pentru prima dată la Paris se pune în scenă „Omul cu mîrțoaga” a lui George Ciprian, jucată de Compania „Pitireff”.
în limba franceză sînt traduse și prezentate mai multe lucrări de istorie și cultură, printre care: „Istoria românilor” (5 volume) de N. Iorga, „Pământul și poporul românesc” de Simion Mehedinți, „Transilvania în istoria și cultura românească” de Ioan Lupaș, Silviu Dragomir și Romulus Vuia, „Dreptul românesc” de Andrei Rădulescu și „Arta țărănească” de George Oprescu.
A fi român era, atunci, o adevărată mîndrie!
Succesul pavilionului românesc a fost așa de mare încît și în decembrie 1937 ziarele franceze, ca și cele românești, consemnau ecourile participării României.

Eugen ȘENDREAfs lucrări de istorie și cultură, printre care: „Istoria românilor” (5 volume) de N. Iorga, „Pământ

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!