Anul Mozart

Distincție și rafinament

în puținul timp care ne-a mai rămas pînă la integrarea noastră în U.E aștept cu înfrigurare să se ridice toate barierele puse în calea circulației libere dintr-o țară în alta. Este suficient să ajungă la Viena pentru ca și cel mai inițiat voiajor sau turist să-și dea seama ce deosebește un popor de altul. Pe Alpenstrasse va poposi la cafeneaua Mozart, pe Ridenstrasse, la cafeneaua Hayden, iar în apropierea celebrului parc Prater la cafeneaua Strauss. Sînt nume de mari muzicieni pe care vienezii, austriecii în general, le respectă, le cunosc opera și o iubesc cu pasiune ca fiind starea lor înălțătoare a spiritului și sensibilității. De pe mănușile doamnelor îți zîmbește chipul lui Mozart, Beethoven sau Mahler, cofetăriile răsună de muzica divină a neuitatului geniu, născut la 27 ianuarie 1856 la Salzburg. Acum e „Anul Mozart” și toată lumea îl sărbătorește cu dragoste pe cel ce a adus faimă austriecilor și lui însuși. Pe ecranele televizoarelor nu vom vedea cum își sărbătorește ziua un grobian ca Giovani Becalli, ci concerte privite și ascultate cu religiozitate. Meșteșugari și comercianți, designeri și industriași își dau mîna pentru a crea diverse obiecte cu chipul sau instrumentele pentru care au compus marile lor genii. O vioară pe o eșarfă, un pian pe o poșetă, un clavecin, un violoncel, o harpă pe umbrele, pe bluze, pe spatele unor tricouri etc., amintesc despre geniile care au adus civilizației o mărturie înaltă a capacităților creatoare ale umanității. în sala de concerte din Salzburg, timp de o săptămînă lumea cea mai elegantă poate fi întîlnită la „Festivalul Mozart”. Cine nu mai găsește bilete (scumpe, într-adevăr) poate urmări cu încîntare pe un mare ecran întreaga desfășurare a spectacolelor strălucitoare. Toată lumea știe cine, ce și pentru ce e sărbătorit. O bucurie jubilantă te întîmpină de pe fața oricărui austriac.
UNESCO a pus anul trecut sub semnul sărbătoresc al lui George Enescu. Pe români mohoreala, maneaua și harța politică i-a atras. Evenimentul a trecut într-un anonimat negru și obositor. Anul acesta, Filarmonica „Mihail Jora” din Bacău sărbătorește – odată cu jubileul Mozart – 50 de ani de existență. Cam tot în același sumbru anonimat. La concertul ținut chiar în ziua nașterii lui Mozart, sala a fost pe jumătate goală. Cei prezenți, însă, au avut parte de o seară de rafinament artistic, de elevată ținută spirituală, grație atît dirijorului Liviu Buiuc, cît și orchestrei noastre simfonice, care a răspuns cu un profesionalism desăvîrșit tuturor exigențelor muzicale sau aspectelor de vitalitate sugerate cu finețe de către dirijor. Acesta s-a dovedit un animator înzestrat cu știința de a descoperi și obține de la fiecare partitură o claritate, o precizie, o robustețe a ritmului și o lărgire a gamei nuanțelor impresionante. Energia sa nu primejduiește nici o clipă stabilitatea echilibrului sonor. Dirijorul reușește să extragă din masa instrumentală tot ce revendică o lucrare pentru a o înfățișa în cel mai sugestiv aspect al ei. Atît uvertura „Italianca la Alger” de Rossini, cît și „Preludiile” lui Liszt sau suita din baletul „Don Quijote” de Ludwig Minkus au fost conduse cu egală măiestrie, găsindu-și cel mai potrivit avînt în sonoritățile și viața lor ritmică.
Lucrarea ce a unit în sensibilitate și expresie pe dirijor, solist și aparatul instrumental s-a dovedit a fi „Concertul pentru violoncel și orchestră” de Boccherini. Cu nobil și avîntat elan, violoncelistul Alexandru Moroșanu a păstrat intactă înalta artă interpretativă, precum și o impunătoare măiestrie instrumentală. Redarea pură și diafană de către solist a numeroaselor pasaje cînd sprințare, cînd lirice sau dramatice ale concertului dovedește cîtă iscusință, cît temperament distilat s-au acumulat în personalitatea acestui distins artist. Publicul a reacționat pe măsură, răsplătindu-l cu îndelungi și entuziaste aplauze.
Un asemenea concert răscumpără teribila noastră nepăsare și ignoranță în a ne recunoaște creatorii, pe artiștii care ne valorizează viața cu cele mai sensibile și distinse mijloace ale spiritului.

Vasile PRUTEANU-și dea seama ce deosebește un popor de altul. Pe Alpen

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!