Anul Mozart

Muzica – balsamul sufletului omenesc

Vasile PRUTEANU

Există la nivelul sensibilității noastre o nepotolită sete de frumos, care să ne îndepărteze de tracasările, oboselile sau finalitățile vieții cotidiene, să ne facă să le uităm pentru o clipă și să plutim cu toată ființa în vibrațiile și armoniile muzicii. Oricare dintre concertele instrumentale ale lui Mozart ne pot face să simțim ca trecătoare condiția noastră naturală, oferindu-ne o cale sensibilă spre o fericire paradisiacă. Este, cred, unul dintre motivele glorificării continue a muzicii mozartiene timp de 250 de ani.
Ce anume din creația acestui geniu, a acestui veșnic tînăr, înaripat și inspirat compozitor conferă muzicii sale o neuitare atît de plină de dragoste?, am întrebat-o pe Dana Borșan – pianista ce și-a înscris în repertoriu și a interpretat 21 din cele 25 de concerte pentru orchestră și pian. „Inefabilul, imprevizibilul, puritatea sonorităților – ne-a mărturisit ea. în muzica lui Mozart se întîmplă mereu ceva, e ca o poezie delicată cu finaluri neașteptate, dar atît de apropiate de inima, de iubirile noastre. în ea ne regăsim nostalgiile după alte lumi; poate ale copilăriei, ale candorii pe care am pierdut-o. în sonoritățile ei ne întîlnim cu absolutul prin intermediul sufletului omenesc, undeva în nemărginirea creației divine. Mi-am dat doctoratul avînd ca temă muzica lui Mozart, pentru că se potrivea perfect cu afectivitatea mea. Doar Mozart și Schumann au fost cele două mari iubiri nepămîntene ale vieții mele”.
De altfel, în recitalul de pian oferit de Dana Borșan la filarmonica băcăuană, în anul Mozart, doar acești doi compozitori au fost pe afiș, muzica lor fiind redată cu o înaltă tensiune, purtîndu-ne fericiți printre cascadele celei mai avîntate virtuozități pianistice. De la primul contact cu claviatura, această rafinată artistă se lasă absorbită de muzica ce o redă, trăind cu intensitate maximă învăluitoarele armonii și ținînd atenția ascultătorilor încordată pînă la ultimul acord, pînă la ultima notă. O fervoare puțin obișnuită, o acțiune dinamică intensă, o velocitate instrumentală cuceritoare dau o energie lăuntrică și un nerv extraordinar jocului său pianistic, de o rar întîlnită calitate. Ea știe să dozeze delicat melosul și capricioasele serpentine de sunete repezi caracteristice stilului mozartian, să dea culoare patetismului romantic și tumultului de sentimente din muzica lui Schumann, cu o măiestrie și o spontaneitate neobișnuite. Din cele 15 cicluri de „Variațiuni” ale lui Mozart, Dana Borșan le-a ales pe cele în La Major, cărora le-a dezvăluit farmecul cînd exuberant, cînd dramatic, răsunînd luminos în tonalitatea dintru început aleasă de compozitor, ca apoi să treacă într-o altă tonalitate (minoră) în redarea unui „Rondo” de o iradiantă frumusețe.
întotdeauna succesul oamenilor cutezători, precum Mozart, stîrnește energiile și stimulează zelul și bravura generațiilor următoare de creatori. Lui Mozart nu i-a fost caracteristic romantismul în muzică, dar l-a prefigurat, l-a anunțat și i-a dat primele impulsuri. Apoi, o pleiadă de compozitori l-au ridicat la un nivel celest, l-au impus și i-au dat strălucire. Robert Schumann a fost unul dintre vîrfurile care i-au conferit monumentalitatea. Printre creațiile sale, „Fantezia în Do Major” este modelată pe cele mai expresive idei muzicale. Acestei capodopere a literaturii pianistice, Dana Borșan i-a relevat, cu profunzime de gîndire, întregul patetism romantic, întreaga căutare dureroasă a iubirii ca idealitate afectivă. Ca și în „Studiile simfonice op.13”, pianista a revărsat torente sonore, tumulturi de sentimente s-au învîrtejit melancolic sau vijelios, desenînd colorat și grațios o viață muzicală interioară de un farmec primăvăratec. Este secretul puterii de comunicare și elementul cuceritor al artei acestei inconfundabile pianiste, al proeminentei sale personalități. Mîinile ei neobosite, repezi și precise, impetuoase și incisive, delicate sau febrile, redau substanțializat cele mai complicate și mai proaspete aspecte din muzica pe care o interpretează. Și astfel, ni se confirmă mereu că muzica (această artă de o nobilă generalitate) se relevă ca un minunat balsam al sufletelor omenești.a a revărsat torente sonore, tumulturi de sentimente s-au învîrtejit melancolic sau vijelios, desenînd colorat și grațios o

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!