ÂNVĂȚĂTURĂ ȘI SPERANȚĂ

Eugen VERMAN

Tot mai mulți sînt cei care fac presimțiri negre vizavi de viitorul tinerei generații. Debusolați, bulversați, sceptici, apatici, leneși, golani etc. etc. sînt adjective „agățate”, de cele mai multe ori fără temeiuri prea solide, de „coada” tinerilor noștri. Mărturisesc, și eu înclin să cred că viitorul multora dintre cei ajunși la vîrsta pubertății sau tinereții e incert. Asta, gîndindu-mă și cunoscînd, cît de cît în aprofunzime, mecanisme sociale actuale în care, din nefericire, corupția e predominantă. Dar, pînă la urmă, cum spunea Poetul, viața e o luptă. Iar dacă această luptă e înaripată de ambiții și speranțe fundamentate în Cunoaștere, atunci succesul e garantat sau aproape garantat sută în mie, cum se spune.
Cunosc mulți tineri care s-au avîntat în viață cu seriozitate, cu tenacitate și ambiție, „luminița” care le călăuzește viața fiind scopuri precise, bine conturate. Iată, frații Liliana și Costel Foamete – vecini cu mine – sînt, pot afirma cu mîna pe inimă, un model pentru mulți din generația lor. Cu părinți pensionari, fără pensii cît de cît asiguratoare și pentru cei doi copii ai lor – ei, copiii, adică, învață și muncesc. Liliana e o fată prezentabilă, drăguță, frumoasă chiar, și foarte serioasă. Zilele trecute am întîlnit-o într-un supermarket, ca lucrătoare. Era în vacanța dintre două semestre. Studentă în anul al treilea la „Marketing”, la Universitatea băcăuană, ea a urmat primul semestru, cu bursă, într-un important centru universitar din Franța.
„Acolo am dat opt examene, iar revenită acasă am dat încă șapte… Așa am ajuns, acum, în anul patru…”. învață și-și cîștigă și existența. La fel, fratele ei, Costel Foamete, student la „Inginerie”, la aceeași Universitate. Lucrează și învață. E coleg de an cu sora sa, dar la altă facultate. Prin anul întîi a muncit toată vara să-și cumpere o bicicletă. A fost o întîmplare tare neplăcută cînd, în noaptea care a urmat zilei cînd și-a văzut visul cu ochii, hoții i-au furat bicicleta… Și mai cunosc doi tineri care, tot așa, lucrează și învață. Unul e Ionuț Moraru, student în anul al treilea la „Administrație Publică”, iar celălalt e Marius Roman, student în primul an la „Marketing”. Ambii lucrează la un magazin de pescărie din Piața centrală a Bacăului.
„Deși fratele meu, Cătălin, a terminat Ingineria, pentru mine stimulentul în a deveni student a fost Ionuț, colegul meu de muncă… „, mi se destăinue Marius, care a intrat, deja, în focul examenelor de student. Și frații Foamete, și cei doi „pescari” – Ionuț Moraru și Marius Roman – își au clar idealul vieții lor: să lucreze în domeniile pentru care se pregătesc acum cu eforturi mari, dar animați de speranțe frumoase. Problema e dacă societatea le va facilita acest lucru.n magazin de pescărie din Piața centrală a Bacăului.
„Deși fratele meu, Cătălin, a terminat Ingineria, pentru mi

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!