Aproape 50.000 de băcăuani trăiesc la limita sărăciei

La distanță de numai cîteva luni de integrarea europeană, în județul Bacău mai mult de șase procente din populație continuă să trăiască la limita sărăciei, din venitul minim garantat, acordat, potrivit legii, de autoritățile locale. Descoperim asemenea persoane în comune mai sărace, unde supraviețuiesc din alocațiile copiilor, cultivă o bucată de pămînt ori lucrează cu ziua pe la vecini mai cu dare de mînă, dar și în orașe, unde ajung să cerșească, să muncească la negru pentru un venit de mizerie, ori să schimbe mereu serviciul, în căutarea unui salariu mai bun. „Luna trecută, primeau ajutor social cam 12.000 de familii, același număr ca în 2005 și 2004. Pentru a avea acest drept, membrii familiei trebuie să obțină venituri extrem de mici ori deloc și unul dintre ei să presteze un anumit număr de ore de muncă în folosul comunității în care locuiește, conform sarcinilor primite de la primar”, a explicat Teodor Agachi, director adjunct al Direcției Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (DMSSF), instituție care, potrivit noilor norme din domeniu, va monitoriza de anul acesta respectarea legii venitului minim garantat de autoritățile locale. Cuantumul unui ajutor social variază, în raport cu mărimea familiei, de la 92 lei noi, în cazul persoanelor singure, și pînă la 23 de lei de fiecare membru al familiei, dacă aceasta are mai mult de cinci persoane.

Estul județului, plin de amărîți

Dacă ar fi să întocmim un «top al sărăciei» în mediul rural, folosind în acest scop distribuția ajutoarelor sociale pe comune, ar ieși la iveală ca și campioane comuna Lipova, cu nu mai puțin de 471 de săraci, urmată de Horgești, cu 421 de beneficiari de ajutor social, Ungureni, cu 391 și Răchitoasa, cu 392. „Cauzele principale ale acestei situații ar fi zonele sărace, criza de locuri de muncă, oamenii fără pămînt ori cu mulți copii”, a comentat Agachi. „Reușim să achităm ajutoarele la trei luni o dată. Beneficiarii fac însă munca în folosul comunității cam de mîntuială, deoarece sînt leșinați de foame”, a declarat Anton Budău, contabil la Primăria din Horgești. „în general, lucrul în folosul comunității înseamnă săpat la șanțuri, tuns iarba, reparații la școli ori drumuri, deszăpeziri pe timpul iernii”, a spus Ioan Durac, viceprimar la Ungureni. Există însă și comune cu foarte puțini primitori de ajutor social: este cazul localităților Hemeiuși și Găiceana, cu cîte cinci cazuri, Nicolae Bălcescu, cu șase, ori Sarata, cu șapte. „Un număr mic de ajutoare sociale întîlnim în comunele din apropierea orașelor sau unde mulți săteni au plecat la muncă în străinătate. Pe de altă parte, unii primari au sistat plățile mai multor persoane care nu s-au prezentat la munca în folosul comunității, iar alții nu fac atîtea anchete sociale cîți săraci locuiesc de fapt acolo”, a spus Teodor Agachi. (Alin LEANCĂ) cu șapte. „Un număr mic de ajutoare sociale întîlnim în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!