Arte frumoase

Cu simpatie ironică, domnilor

Vasile PRUTEANU

La Galeria de Artă a Complexului muzeal Bacău a fost vernisată, miercuri, expoziția „Zoomorfe” a Filialei locale UAP. O expoziție de grup poate caracteriza cu talent o stare socială de spirit, independentă de voința manifestă a artiștilor expozanți. Repertoriul tematic al celor 27 de pictori prezenți pe simeze e destul de larg, ilustrînd preocupările acestora atît pentru viziunile abstracte, cît și pentru concretul imediat, redat fără tentația transfigurărilor fanteziste. Nota ușor plebeie, sau evident umoristică a multor lucrări reflectă o stare psiho-etică instalată insidios printre contemporani. Se simte umorul amar, pus în acțiune de resorturile critice ale autorilor. Armonia, muzicalitatea liniilor, aplombul compozițional crează o atmosferă vesel-ironică, recuzînd imaginea unei lumi guvernate de stabilitate. în raport cu aceasta, rîsul îi arată fără greș caracterul. Nicolae Iorga aprecia că „nici o prefăcătorie nu poate înfrumuseța rîsul unui om rău”. Cel al artiștilor este unul bonom, jovial, dar nu lipsit de înțepăturile batjocoritoare. Pentru că altfel n-ai cum privi societatea românească actuală, e o batjocură cu simpatie, nu cu ură, fiindcă „ura te-ar face inferior celui mai neînsemnat adversar”.
Expoziția „Zoomorfe” deschide un cîmp larg fanteziei și manifestării instinctului pentru culoare. Găsim lucrări compuse cu vervă și spontaneitate, sporite de suculența unui colorit în general luminos, cum sînt cele ale lui Ilie Boca, Ovidiu Marciuc, Dionis Pușcuță, Marius Crăiță Mândră, Viorica Zaharia, Dragoș Burlacu, Dumitru Macovei sau Ion Mihalache. Găsim, însă, și tablouri în care viziunea plastică îmbină realitatea cu ficțiunea, investigînd zone mai sensibile ale sufletului omenesc, precum sînt cele ale lui Ion Văsîi, George Sorin Purcaru, Constantin Tănăsache, Mircea Bujor, Felix Aftene, Gabriela Drînceanu, Adrian Paiu, Geanina Ivu Vlad și Zamfira Bîrzu. Uneori nu știi ce să admiri mai întîi: invenția în compoziție, cromatica, pasiunea comunicării ideilor prin iuțeala tușei, prin ductul energic al penelului, ori prin delicatețea tonurilor coloristice. Totuși, expoziția nu este nici pe departe una de gen fabulistic. Modelul real, obiectual, își păstrează legăturile cu universul vizibil, deși uneori destul de fragil. Acesta furnizează doar matca formei, iar culoarea o va impune imaginația silită să vizualizeze în chip personal starea generală de spirit a lumii contemporane.
Ironia se face uneori simțită și în modul de tratare a ideilor venite dinspre comunitatea continentală. Ovidiu Marciuc, de pildă, recapitulează „Directiva U.E.” printr-un rîmător șezînd lax și epilat pe o tabla ovală, înconjurat de tot felul de semne; de la goarnă, clopoțel, topor și pînă la seceră și ciocan. Dumitru Macovei înfățișează același rîmător privind cu ochi mari și ficși, cu urechile atente și rîtul deschis spre un punct incert al existenței sale. De cele mai multe ori, ironia se diversifică aluziv spre lumea românească, ca în lucrarea „Cocoșul și blonda” a Gabrielei Ivu Vlad, unde caracterul animalier este înfățișat pe un fond urban destul de voalat. O trimitere (voluntară?) spre personaje reale din politica autohtonă. Poate da, poate nu. Și tot așa, Ion Burlacu valorifică obiectual, în sculptură mică, cîteva aluzii destul de transparente spre o natură personificată, păstrînd o ironie ușor disimulată. Rezumînd, putem considera expoziția „Zoomorfe” una dintre reușitele artistice ale acestei alunecoase stări de spirit din actualitatea noastră cea de toate zilele. „Zoomorfe” una dintre reușitele artistice ale acestei alunecoase stări de spirit din actualitatea noastră cea de toate zilele

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!