ASCENSIUNI DUHOVNICEȘTI

Adevărul revelat

• lucrarea Duhului Sfînt în Biserică – pentru progresul duhovnicesc al credincioșilor *Arhitectul mîntuirii personale a creștinului n energiile divine necreate

Creșterea în virtute a credincioșilor sau progresul lor duhovnicesc depinde de deschiderea lor spre infinitatea iubirii lui Dumnezeu. Posibilitatea acestei „deschideri” se găsește virtual prezentă în umanitatea lui Iisus Hristos, care prin ascultarea desăvîrșită de voia cea sfîntă a Tatălui pînă la jertfa de pe crucea Golgotei, a învins slăbiciunile, păcatul și moartea care intraseră în firea umană. însă, numai prin Duhul Sfînt, Trupul lui Hristos primește specificul unei realități divino-umane în necontenit urcuș duhovnicesc de creștere spirituală a credincioșilor în Hristos sau de întrupare a prezenței lui Hristos în cei ce alcătuiesc Trupul Său. Biserica „Vestirea Cuvîntului (Evangheliei) ne deschide mintea, ne dă cunoștința lui Dumnezeu, ne apropie de El și de împărația Lui; deschide ochii minții și inimii noastre pentru primirea adevărului revelat, dar unirea cu Hristos, împărtășirea cu darul dumnezeiesc o primim prin Duhul Sfînt în Sfintele Taine ale Bisericii ” (pr. dr. D. Stăniloaie).
în ziua Cincizecimii, Duhul Sfînt s-a pogorît peste Apostoli, venind ca Mîngîietor în lume. însă istoria și lucrarea Duhului Sfînt în lume nu începe la Cincizecime. Ea începe încă de la creație. în actul Creației, înainte ca Dumnezeu să fi suflat în om suflarea de viață (Geneza 2, 7) duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor (Geneza 1, 2) primordiale. Verbul „se purta” nu indică o simplă plutire a Duhului pe deasupra adîncului; după cum învață Sfîntul Vasile cel Mare, înseamnă ceva mai mult. în limba ebraică acest verb voia să spună că Duhul încălzea și dădea viață apelor după „chipul găinii care clocește și dă putere de viață ouălor”. Se cuvine a preciza că nu Persoana Duhului se purta pe deasupra adîncului, ci energiile Lui care traduc pe un plan nou unitatea de natură și lucrare a Prea-Sfintei Treimi pe Care o împărtășește făpturii ca viață și bogăție nepieritoare.
Creația este un act de iubire a lui Dumnezeu. în ea se reflectă iubirea Tatălui, a Fiului și a Sfîntului Duh și acest fapt ne arată desăvîrșirea de care se bucură făptura. Duhul, prin lucrările Sale, se revarsă în noua ordine de existență și duce la împlinire lucrarea pe care de la Tatăl o are de împlinit împreună cu Fiul. Sfîntul Vasile cel Mare spune: „După cum Cuvîntul Cel creator a întărit cerul, tot așa Duhul Cel din Dumnezeu, Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26) are în El toate puterile” (Omilii la Psalmi VII, 4). De aceea, prin această dăruire de sine absolută, iubirea Celor Trei Persoane ale Prea Sfintei Treimi se revarsă voit și creator, făcînd să ia ființă alte subiecte și realități. Dar, Duhul Sfînt, deși prezent de la început în toate lucrările divine, ni se oferă ca dar în ziua Cincizecimii: „Vă este de folos ca să mă duc Eu, căci dacă nu Mă voi duce, Mîngîietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, âl voi trimite la voi” (Ioan 16, 7).
De fiecare dată cînd Dumnezeu a întreprins ceva în istorie, Sfînta Scriptură ne revelează că aceasta revenea „Duhului lui Dumnezeu”. Duhul Sfînt se manifestă în darurile Sale, iar Persoana Sa se disimuleză în înseși aparițiile Sale, deoarece Biblia âl arată în imagini „fulgurante” (suflu, flacără, porumbel – P. Evdokimov). (Va urma).
pr. prof. dr. Constantin LEONTE Helvetica-R EȘTI

Adevărul revelat

• lucrarea Duhului Sfînt în Biserică – pentru progr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!