Ascensiuni duhovnicești

ânălțarea Sfintei Cruci

pr. dr. Constantin LEONTE

„ânălțarea Sfintei Cruci” pe care o sărbătorim la 14 septembrie este venerarea Crucii pe care a purtat-o și pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Histos pentru mîntuirea noastră, pentru ridicarea din păcat și izbăvirea din întunericul morții.
Domnul Iisus Hristos este Mîntuitorul nostru al tuturor. El a venit în lume ca să ne ajute, din marea Sa dragoste pentru oamenii care erau osîndiți pentru păcatele lor.
Din Sfintele Evanghelii știm că Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu a pătimit pe altarul de jertfă, fiind batjocorit și răstignit pe cruce. Mîntuitorul a purtat două feluride cruci: cea de lemn, pe care a fost răstignit și cea a păcatelor omenești.
în Sfînta Cruce Dumnezeu a revelat o taină: taina mîntuirii noastre. Deoarece Mîntuitorul Iisus Hristos cere oamenilor să ducă cu răbdare crucea suferințelor, ce vin din cauza păcatelor pe care le facem mereu și pe care trebuie să le mărturisim spre a fi iertate (la Sfînta Taină a spovedaniei) de către Dumnezu. „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie.” (Marcu 8,34)
A-și lua crucea înseamnă să nu te temi de suferință, iar cînd e vorba de mărturisit pe Hristos să o primească ca pe o binecuvîntare potrivit cuvintelor biblice: „Fericiți veți fi cînd vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvîntul său împotriva voastră, mințind din pricina Mea” (Matei 5,11)
Cinstirea Sfintei Cruci a început din timpul Apostolilor. Sfîntul Apostol Pavel arătîndu-și recunoștința cinstește Sfînta Cruce prin cuvintele: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decît numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hrisos. (Gal 6,14)
Cu cinstirea Sfintei Cruci au trecut creștinii din Imperiul roman cele trei secole de prigoană din partea unor împărați de tristă amintire.
Venirea marelui împărat Constantin la Roma a însemnat pentru creștinătate o mare cinstire adusă credinței creștine și Sfintei Cruci. însuși împăratul Constantin cel Mare s-a încreștinat datorită unui semn ceresc, arătarea pe cer a Sfintei Cruci în amiaza zilei, alcătuită din stele și cu și cu îndemnul tot din stele alcătuit: „în acest semn vei învinge”. ânțelegînd însemnătatea acestui semn divin, împăratul Constantin s-a rugat lui Dumnezeu făcînd semnul crucii împreună cu oștile sale. Ba mai mult s-a construit o cruce mare care era purtată înaintea oștirii sale. S-a cusut deasemenea pe steagul de luptă semnul Sfintei Cruci. Astfel a biruit pe vrăjmași intrînd biruitor în Roma, dînd apoi Edictul din Milan din anul 313, prin care se dădea libertate creștinilor din imperiu.
După mai multe lupte și victorii el și-a ales cetatea Vizantza din partea de răsărit al imperiului, pe care a numit-o Constantinopol, iar în anul 324, ca semn de mulțumire lui Dumnezeu a înălțat în mijlocul cetății un stîlp înalt, ce avea desupra Sfînta Cruce.
âmpărăteasă Elena, din evlavie față de Sfînta Cruce a dorit să găsească lemnul crucii pe care s-a jertfit Mîntuitorul și să-l arate lumii întregi. în acest scop a plecat la Ierusalim împreună cu mai mulți ostași. Dupa mai multe investigații a găsit locul cu cele trei cruci (a Mîntuitorului și a celor doi tîlhari).
Identificarea crucii Domnului IIsus Hristos s-a făcut printr-o minune, cu o fecioară moartă. Atingînd-o pe rînd cu cele trei cruci, puterea Crucii Mîntuitorului a înviat-o pe tînără.
Patriarhul Ierusalimului, fericitul Macarie, a luat Sfînta Cruce și cu mare cinste a înălțat-o arătînd-o poporului care s-a închinat cu mare evlavie spunînd: „Doamne miluiește-ne!”
Minunile Sfintei Cruci au sporit secole de-a rîndul, ajutînd pe creștini să biruiască necazurile vieții. „însemnarea cu semnul Sfintei Cruci este o armă dată împotriva celui rău și este o reculegere și o închinare, o aducere aminte, e jertfa lui Hristos”. Crucea Domnului își păstrează în lume taina și lucrarea ei vie și învietoare de suflete. Ea rămîne cel mai înalt altar al celei mai mărețe jertfe: dumnezeiasca jertfă a „răscumpărării” întregii lumi.
„Crucii Tale ne închinăm Stăpîne Hristoase și sfîntă învierea Ta o lăudăm și o mărim”! Acesta este troparul sărbătoririi Sfintei cruci prin care se arată că urmarea firească a răstignirii Domnului a fost slăvita Sa înviere prin care a inaugurat viața veșnică. Mai este impotant să știm că Sfînta Cruce este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. Mîntuitorul a murit cu „brațele întinse, ca să ne arate că pentru veșnicie stă cu ele deschise, gata să ne cuprindă, să ne îmbrățișeze”, să ne arate de-a pururi IUBIREA SA cea mare pentru noi.lilor

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!